Wishlist returns

In sfarsit, dupa atata timp si atatea “peripetii”, m-am hotarat, in mod concret, sa-mi indeplinesc una dintre cerintele listei facute. M-am inscris la scoala de soferi, dupa indelungi discutii si sfatuiri cu prietetii mei (in special cu Fred si Holly, cei doi magnati ai strazilor bucurestene). Am luat mai multe numere de telefon de la mai multi instructori si i-am sunat: unul avea o voce extrem de joasa si care emana alcool etilic chiar si prin porii opaci ai telefonului; al doilea sigur era eunuc si abia m-am abtinut sa nu-i sugerez o cariera de succes la Opera Romana. Urmatorul parea extrem de haotic, vorbindu-mi despre sotia lui bolnava cu tiroida, copilul care tocmai isi “luase” majoratul, bacul si carnetul de conducere, intrebandu-ma de doua ori cum ma cheama si repetandu-mi de trei ori diferenta (cruciala!!!) intre avizul psihologic si cel psihiatric (oare am vocea mai apropiata de cea a unei tarfe inculte si, poate chiar, agramate, decat am fizicul ei?)

In sfarsit al patrulea numar de telefon (foarte sexy de altfel, cum multe cifre de 6, cifra mea preferata, feminina si apetisanta) ascundea o voce la fel de interesanta, calma, joasa, pregatita sa inghita neputinta unei femei care nu stie sa tina un volan sau sa apese o pedala (ca de schimbator nu e problema, am o vaga impresie ca forma lui ma va ajuta grozav in a-l folosi).

Era, in plus, foarte adunat si la obiect, aranjand totul, foarte clar, in trei minute. Am si fost sa-mi scot cazierul (o, doamne, daca ar sti politistii ca ce fac eu este atat de ilegal), unde totul, contrar asteptarilor, a decurs perfect, asa ca am avut indeajuns de mult timp sa ma intorc acasa si sa ma uit la inca un episod din True Blood, gandindu-ma cat de suprarealista ar fi o partida de sex cu Bill.

Am plecat apoi spre S. Gio, povestindu-i si cerandu-i parerea. A fost asa entuziasmat ca este luat in seama mai mult decat ca un simplu solicitant de servicii, incat si-a cumparat o bere sanatoasa si vulgara (el nu face niciodata asa ceva) si mi-a vorbit cu lux de amanunte si pasiune despre asta. Sunt sigura ca stiu legislatia pe de-a-ntregul si detin examenul de sala la degetul mic.

Am facut sex mult mai entuziasmata decat de obicei, cu gandul obsesiv la lista-post-it de pe monitor de pe care voi sterge una dintre dorinte. Viata parea brusc roz, iar faptul ca imi indesam banii murdari in poseta nu-mi mai trezea neclare si adanci sentimente de sila.

Gheisa de Bucuresti

Asa de tare m-a intristat filmul “Memoriile unei gheise” si atat de mult am simtit asemanarea cu acea lume din Orientul Indepartat, incat m-am intrebat daca nu sunt si eu, pana la urma, tot o gheisa de Bucuresti care doar are o impresie vaga cum ca ar fi libera. Precum Vishnu pe Oceanul de Lapte, care-si viseaza miile de vieti, confundandu-se cu ele si crezand ca este X si Y, cand el de fapt doar doarme, asa si eu cred ca sunt libera si ca pot face oricand, orice, in ciuda sculelor care intra si ies din mine constant, for many moons.

La fel precum Hatsumomo (de care ma simt cea mai apropiata, cu aceeasi rautate profunda, care insa la mine e adanc ingropata in spatele unui supraeu rigid), Sayuri sau Mameha, si eu ma asez pe patul alb, pregatit dinainte, privind cum peste mine se asaza o gorila de om, gata sa-si introduca sarpele in pestera mea. Seara trecuta am fost batuta de un client nou de-al meu, obligandu-ma sa-mi jur ca nu mai iau clienti noi (poate doar recomandati de alti vechi clienti de-ai mei).

Am ajuns la el si am fost surprinsa de incrancenarea de pe figura lui, cu ochii adanciti foarte mult in orbite si gura inclestata. S-a suit foarte repede pe mine, injurand ca la usa cortului. A inceput sa si-o bage in mine agresiv, impingandu-se mai mult decat posibil in vaginul meu. Totul a fost tolerabil pana cand m-a intors pe burta, penetrandu-ma pe la spate si lovindu-ma peste fese. Loviturile au devenit repetate si puternice, moment in care am ridicat tonul, zicand s-o lase mai moale. “Ce comentezi, tarfa jegoasa?” mi-a intors-o imediat, sucindu-ma cu fata spre el; m-a imobilizat de pat, fiind cu penisul tumefiat si erect inca in mine si a inceput sa-mi traga palme peste fata.

M-am ingrozit si am vazut in fata ochilor scena incendiului din filmul mai sus amintit; in mine era un incendiu de ura, repulsie, revolta, frica, deprimare si peste toate infiorarea la ideea ca ma voi alege cu un (alt) ochi vanat. Am inceput sa tip si sa ma zvarcolesc sub greutatea lui. Imi urla sa tac, in timp ce continua sa ma palmuiasca si sa mi-o traga. Simteam cum totul se zgaltaie sub mine, sub presiunea genitalelor lui. Am intins mana in nestire, undeva langa mine si am pus mana pe ceva tare (era un toc de ochelari). I-am tras una in cap, incercand rapid sa scap. Chiar inainte de a ajunge la usa, m-a prins, m-a trantit pe jos si a continuat sa ma violeze, transpirat, transpus, privindu-mi vaginul si departandu-mi labiile.

Am reusit cu greu sa scap, tragandu-i un pumn (am o mare vanataie) si luandu-i din portofel suma necesara pentru serviciile prestate + 50% pentru avariile suplimentare.

Cartarespeare

Astazi de dimineata cand am deschis ochii si am vazut aceeasi fereastra cu perdele bej-deschis, ca in fiecare zi, m-am simtit mult mai fericita decat de obicei. Motivul? Sergiu era langa mine, si el pe jumatate trezit. M-am apropiat de bratul lui puternic si i-am inconjurat abdomenul cu mana, oftand fericita. Mi-a zambit si m-a sarutat, incet urcandu-se pe mine si simtindu-i penisul dur, fierbinte, in zona bazinului meu. Am facut dragoste parfumata precum dulceata de trandafiri si romantica precum poezia “Lacul” a lui Eminescu, simtind mereu respiratia lui pe buzele mele.

Am mancat micul-dejun in liniste si armonie: toast cu pate de somon si lapte cu cereale Cini Minis. Vorbeam vrute si nevrute, zambeam, eram fericiti. Am coborat cele trei etaje mereu tinandu-ne de mana, eu intr-o rochie alba, vaporoasa si semi-transparenta. Ne-am plimbat prin parcul de langa apartamentul meu toata dimineata, citind literatura proasta, ieftina si facand planuri pentru cea mai aproapiata vacanta si destinatia turistica pe care o voiam.

La pranz, m-a dus la un restaurant si am baut un pic cam prea mult vin, insa fericirea era atat de coplesitoare, incat nu mai stiam care sunt limitele realului si ce este onirism sau fantasma. De dupa-amiaza ne-am intalnit cu prietenii nostri comuni, Merope fiind cea mai fericita si solara dintre toti (si cea mai frumoasa, de altfel). Dupa mult poker si certuri amicale pe subiecte politice, am decis sa mergem cu totii in club seara (fiind week-end).

Am dansat, stand tot timpul lipita de corpul lui Sergiu, soptindu-i la ureche vorbe dulci, nevinovate, sexy si simtindu-i parfumul-sigla al zilelor bune dintr-un trecut anistoric. Mana lui pe talia mea ma tragea mereu mai aproape, si mai aproape de el, iar dorinta ni se vedea in ochii amandurora.

Am ajuns acasa in pasionale sarutari, in miez de noapte inmiresmat cu flori de tei si iarba proaspata, umeda; dormitorul era in penumbra, un singur felinar galbui luminand asternuturile lucioase, de matase. M-a intins cu grija, excitandu-ma doar cu privirea patrunzatoare si concentrata. La scurt timp, si ca printr-o vraja, am simtit orgasmul…

In acel moment mi-am deschis ochii, traind ultimele fractiuni de secunda din orgasmul visului erotic, gasindu-ma cu picioarele unite si incordate. Totul a devenit brusc dureros de real si de viu, de tangibil; lacrimi au izbucnit si suspinele inca duceau cu ele melancolia visului. Intrebarea este: eram mai aproape de “Visul” lui Cartarescu sau de “Visul unei nopti de vara” a lui Shakespeare?

Salvatorul meu (Chapter II)

Nu o sa uit niciodata inspiratia din acel moment si faptul ca nu l-am lasat sa ma dezgoleasca inainte sa-i arunc o replica. Mai tarziu mi-a marturisit ca, daca acel moment ar fi trecut si m-ar fi dezbracat, probabil ca as fi pierdut sansa pentru ca el si-ar fi pierdut interesul de a se interesa.

Insa n-a fost asa. „Semanati intr-un mod ciudat cu Scott Fitzgerald”. Evident ca omul nu are absolut nici in clin, nici in maneca vreo legatura cu fizicul scriitorului, insa, la acea ora de noapte si dupa atata lancezeala intelectuala, nu mai putea avea nimeni pretentii. Dupa bomba aruncata, am zambit cum numai eu stiu sa o fac. Tipul a parut nu numai intrigat la inceput (de neasteptata mea referinta bibliofila), dar si cam scandalizat de tupeul unei tarfe obscure. Apoi, realizand cu adevarat remarca pe care am facut-o a zambit din coltul buzelor, cu ochii sticlindu-i si a zis: “sa presupun ca intelectul nu se opreste aici…?” (pentru el totul era un joc… pentru mine era scaparea de la moarte)

Mirarea mea nici nu a mai avut curajul sa se arate, palpam in aer sansa care mi se oferea asa ca m-am aruncat asupra ei ca leoaica lui Stanescu: “Nu chiar… Francis Scott Key Fitzgerald, american, scriitor de romane si de povesti scurte; se axeaza pe epoca de jazz, asa cum el insusi a numit-o. Considerat extrem de mare si ca facand parte din Generatia Pierduta a anilor ‘20. Prieten bun cu Hemingway si fascinat de Hollywood (unde a si lucrat) si de societatea moderna; cea mai mare lucrare este…”

“Marele Gatsby. Mda, bine, prea usor… hai sa o luam altfel… Heidegger”. Inima a inceput sa-mi bata puternic; stiam ca la filosofie nu sunt la fel de buna ca la literatura, iar Salvatorul m-a surprins total; mi-l imaginasem un oarecare, un barbat de o calaie varsta mijlocie fara cultura vasta, care ma va intreba doar de monstri sacri. “Aaa… pai, filosof… al secolului 20, german…”

“Hm, asta stia oricine sa-ti zica, mustaci tipul, dandu-se jos de pe mine, vizibil interesat si intrigat de situatia cvasi-amuzanta de la acea ora tarzie. “Influentat de greci”, am continuat repede, “Aristotel in special, apoi de Dilthey, de Husserl si de Kierkegaard. Lucrarea sa monumentala este <Fiinta si timp> si inca ramane controversata relatia sa cu socialismul si in principal cu Hitler.” Cum am facut, cum n-am facut, cert este ca l-am convins de mintea mea stralucitoare. De atunci, nimic nu a mai fost la fel si mi-am putut sopti in minte: The sun also rises (cu, probabil, mai multa fericire de copil decat Hemingway). Personajul potrivit: Benjamin Linus, din Lost.

Salvatorul meu (Chapter I)

Este tipul de om care te poate ingheta la propriu cu privirea. Ochii lui au o nuanta ce depaseste toate posibilitatile umane scriitoricesti, de a fi descrisa. Este un om pe cat de banal la suprafata, pe atat de fascinant in interior. Cine are rabdarea si curiozitatea de a scrijeli si indeparta patina timpului, acea poleiala terna si invechita a fizicului lui banal, ce il face una cu restul lumii, va descoperi un om extraordinar din orice unghi ar fi privit (pana si G. Calinescu s-ar simti rusinat de cat de rudimentar a creat-o pe Otilia lui plurifatetata).

Am stat extrem de mult sa ma gandesc la cineva care ar putea sa-i semene in vreun fel, la fizic sau la caracter si dupa indelungi cautari si sapaturi infinite ale abisului numit world wide web, am descoperit personajul ce aduce cu Salvatorul meu (insa dezvaluirea lui, la sfarsitul povestii).

Trebuie precizat, inainte de toate, faptul ca, atat cat de des puteam si cand nu eram prea coplesita si zdrobita de viata mea de atunci, imi „puneam la incercare”, imi testam clientii pentru a intrevedea o crapatura in clientela mea mai putin decat suburbana si, astfel, pentru a exploata sansa si a iesi din lumea dickensiana in care imi duceam existenta jalnica. Ceea ce faceam era a deschide sau macar a arunca niste pastile vizand un subiect de discutie ceva mai elevat decat „da jos fusta” sau „nu-ti voi da atatia bani”. Da, stiu, acum, cand ma gandesc la aceasta strategie, pare de rasul lumii si al tuturor celorlalte curve ca mine, pare ceva complet rupt dintr-un film („Pretty woman”?) prost si dulceag. Insa pe atunci cine sa se gandeasca la rafinamentul sau eficienta metodei mele? Pur si simplu o aplicam aproape din instinct, din dorinta de a scapa.

L-am descoperit (sau mai bine zis, el m-a descoperit pe mine) total intamplator. Am crezut initial ca este exact ca toti ceilalti clienti ai mei, eventual mai putin burtos si mitocan. Insa, cand am parcat masina lui, in miez de noapte, la 3 dimineata, undeva printre blocuri si am inchis luminile, am simtit vagi furnicaturi deranjante in corp. Initial mi-a fost frica sa nu fie presentimentul unui viitor viol extrem de dur si care lasa urme. Apoi am realizat ca a fost vorba de premonitia viitorului meu mai putin sumbru. Ne-am mutat in spate, el foarte meticulos si tacut, concentrat, cu ochii albastri si transparenti ca sticla indreptati spre fermoarul fustei mele de blugi ultrauzata…

Sex pe paine

Pe masura ce Romania se afunda in drama crizei economice, pe atat industria de lux prospera. In industria de lux intru si eu si prestatiile mele; oamenii de afaceri de la noi, desi asigurati pe termen lung chiar si in nefericitul caz al unui faliment al tarii, sunt din ce in ce mai stresati si mai ridati si gasesc ca una dintre putinele destinderi este sexul liber de orice obligatie (exact pe dos fata de vietile lor profesionale sau familiale).

Am fost literalmente pusa la perete de unul dintre clienti de cum am intrat pe usa, scapand geanta din mana. Mi-a imobilizat mainile impingandu-si penisul sculat in bazinul meu si gemand bariton. Am luat parte la un intreg rit sexual: intai in picioare, apoi, intr-o pozitie foarte incomoda si care impiedica placerea la cel mai intalt nivel, pe fotoliul stramt, cu brate inalte, voluminoase, apoi eu peste, pe pat, urmand el deasupra, tot pe pat.

Acest client este printre putinii care chiar cer sa faca ei sex oral in timpul sedintei. Este un fetis al lui de demult, de cand o pustoaica adolescenta l-a traumatizat pe viata, cand el era mic, dezbracandu-se total in fata lui, etalandu-si clitorisul mult mai dezvoltat decat labiile si frecandu-se insistent la el, gemand ca o incepatoare. De atunci, mereu ma „linge”, soptind vorbe precum „cat de catifelat”, „ce-mi place sa ti-o mananc”, „iti place cum te excita limba mea?”. Presupun ca daca as prezenta un squirt, ar fi in al noualea Paradis dantesc. In schimb nu-l impresioneaza deloc sanii si niciodata nu a pus mana pe ei, doar ii priveste usor timid.

In asemenea momente ma uimesc gandurile care-mi trec prin cap; acestea se impart in doua categorii: cele legate de munca pe care o desfasor, fiind mereu macar pe jumatate atenta la ceea ce fac si la reactiile (adecvate) pe care trebuie sa le am: un geamat, un „e bine?”, schimbari neasteptate de pozitii sau de conducere/dominare etc. A doua categorie de ganduri se indreapta spre restul vietii mele; desi nu apar chestii cliseice precum „sa nu uit intretinerea”, uneori se intampla sa fredonez obsesiv o melodie care mi-a ramas in minte sau sa-mi imaginez cum ar iesi scena in care ma aflu daca totul ar fi un film; imi imaginez o melodie dramatica, replici siropoase si deprimante si o actrita cu o figura trista si jalnica.

Gandurile mele sunt dintre cele mai diverse si de foarte multe ori se opresc la rubrica meteo (daca mi-as carta creierul, sunt sigura ca o portiune mare a pie-chart-lui meu ar fi dedicata meteo-lui si s-ar numi „bucuria meteo”). Este o placere sa ma uit la meteo: imi da impresia ca totul este nou, ca orice se poate intampla. Ziua de maine este plina de posibilitati: poate ploua sau ninge, poate fi soare sau ceata, burnita sau canicula, minusuri sau vant, orice este posibil. Si imi pare ca in orice viitoare zi, privind meteo, ma pot renaste si eu, noua, proaspata, gata sa o iau de la capat si sa nu mai fac greselile din trecut. Exact cum face clima mereu si mereu. O invidiez profund!

Cina cea de taina

M-a sunat, in sfarsit, X. I-au luat aproape doua saptamani sa faca acest gest de un eroism suprem si sublim; nu ma intereseaza de ce i-a luat asa de mult, de ce, dupa atata timp, totusi a vrut sa ma sune si de ce eu am acceptat desi nu am simtit vreo atractie fatala (sau macar modesta) pentru el.

Cert este ca m-a invitat in oras, la clasica si cliseica „cina romantica” ce presupune cocktail dress, machiaj cu tus, ruj care sa tina mult si parfum fluid ce trece peste masa care ne desparte. M-am simtit in acel moment ca o socialite tampitica, precum Carrie Bradshaw cand a fost invitata pentru prima oara in oras de Big. Nu am mai avut un „date” de ani si ani de zile (probabil ultimul a fost in timpul relatiei cu Sergiu, deci acum peste patru ani), iar ideea de a ma aranja pentru un barbat si nu pentru sex, ci pentru discutii lungi si priviri languroase, m-a excitat efectiv.

„Cred ca as putea trai toata viata cu un barbat impotent atata timp cat ma iubeste, ma asculta si ma intelege”, mi-am zis cautand exasperata si disperata o rochie acceptabila pentru aceasta ocazie. Am rugat-o pe Merope sa-mi stranga pagubele de pe campul de razboi si sa le puna in ordine.

Spre usurarea si fericirea mea, cina a fost una dintre cele mai banale posibile, dar atat de odihnitoare pentru mine, ca prostituata. Am vorbit despre mass-media, politica externa si pictura (se pare ca este singurul domeniu din arta care il intereseaza; se si pricepe, cat de cat), am mancat ecologic si am baut vin alb. A fost incredibil de revigorant, exact ca un elixir ce te purifica de toti demonii sexuali si perversi pe care ii ai in corp. Traiam fericire in stare pura: felix felicis (am aflat mai multe detalii decat am dorit despre Harry Potter de la Merope care, ca profesoara, e la curent cu ultimele nebunii ale tinerilor).

Nici nu mi-am dorit mai mult decat atat si i-am multumit pentru ocazia aceasta atat de relaxanta si tonifianta. X. a ramas un veritabil gentleman pana la sfarsit si nu a facut decat sa ma sarute in fata scarii, inainte de despartire. I-am promis ca il sun si asta vreau sa fac. Sunt mult prea fericita ca sa ma pot gandi ce va fi mai departe. Tot ce stiu este ca vreau sa-i simt parfumul (nu am idee ce este si nici nu doresc sa aflu) pentru totdeauna, si ca mi-ar placea sa amanam sexul cat de mult posibil: este totul atat de fermecator fara el. Viata imi apare in noi culori si mi-au disparut gandurile sumbre despre el ca impotent sau virgin. Acestea sunt, pur si simplu, beside the point.

Wish list pentru Mosul

Am trecut printr-o experienta traumatizanta si care, mai mult decat orice, m-a speriat la culme pentru ca am simtit cum ma rup in doua bucati bune de nimic; parca traiam o cadere continua intr-un neant plin de intuneric ce ma violenta. Am incercat toate metodele eficiente (unele infailibile) pe care le aplic in astfel de momente de deprimanta pierdere, insa nimic nu a mers.

Si atunci m-am hotarat sa scriu pe o foaie (pe calculator) de ce sunt asa trista si ce ar trebui sa se intample ca eu sa fiu mai fericita si mai multumita cu viata mea. Niciun moment nu m-am axat pe ideea de a iesi din ciuleandra meseriei de curva, sunt departe de acel punct luminos. Iata cum arata lista:

– sa-mi iau o pisica (am renuntat deocamdata la ideea de copil; de aceea un animalut cred ca ar ajuta);

– sa-mi iau carnetul de conducere

– sa-mi iau o masina (mica, eleganta, de doamne)

– sa incerc sa am o relatie de cuplu (cu X sau cu altcineva), incercand sa ignor ca sunt curva (in fond e un job ca oricare altul);

– sa-mi iau mai multe haine (de la branduri mai ales); banii se aduna multi si degeaba in conturi;

– sa fac Craciunul cu Merope si macar cu o parte din prietenii mei; ar fi primul Craciun cu adevarat frumos si calduros;

– sa ma rasfat atunci cand, lunar, imi iau 2 zile de pauza, din cauza menstrei: masaj, manichiura-pedichiura, seriale, carti bune etc.

Sunt hotarata sa-mi lipesc aceasta lista pe monitor si sa incep sa bifez una cate una dorintele; trebuie si vreau sa fac acest lucru, pentru binele meu interior. Voi incepe cu rasfatarea lunara.

Ganduri pierdute

Nu as fi crezut niciodata, insa traiesc o vaga, dar perpetua emotie vizavi de X. De cand ne-am intalnit la partida de poker nu ma pot opri din gandit la el. Nu stiu de ce, nu m-a atras in vreun fel, nu mi s-a parut barbatul ideal, „jumatatea mea”. Si totusi stau ca o fraiera in fata telefonului, sifonand si frangand o perna moale intre mainile asudate si reci.

Inca nu m-a sunat deloc, iar eu in ruptul capului nu vreau sa fac acest lucru. In schimb ma tot intreb de ce sunt asa nerabdatoare, de ce am emotii de adolescenta inocenta si dulce care a primit o scurta privire din partea Lui si acum se perpeleste de moarte. Probabil ca exact timiditatea si reticenta lui in a face gesturi prea senzuale m-au atras si mi-au creat desarta iluzie a unui viitor impreuna: el nu cauta numai sex, pot functiona cu el si ca element intim, cald, de atasament.

Si incep lungi tirade interioare despre cum imi va aduce un buchet imens de trandafiri rosii, ma va lua in brate, ma va saruta lung si pasional; apoi, gandesc eu in timp ce ma masturbez in cada plina de spuma, ma va lungi pe canapea mangaind rochita din matase alba. Imi va saruta inflacarat sanii dezgoliti, penetrandu-ma cu degetul si simtindu-l excitat, fericit, beat de placere.

Apoi vom face dragoste, nu sex, ne vom contopi unul in altul, iar cand el va fi intrat in mine, il voi fi simtit corp peste corpul meu, piele peste pielea mea, voi fi cea mai fericita fiinta de pe pamant, ce va trai cel mai sublim si puternic orgasm in timp ce sperma lui imi va invada vaginul pulsand.

Miscari gingase, romantice, cuvinte soptite in ureche, privirea lui intensa in ochii mei si rasuflarea grea pe gatul meu dupa climax: imi doresc toate aceste lucruri si mi le doresc cu el. Oare ma va suna vreodata? Il voi mai vedea vreodata? Voi reusi vreodata sa traiesc fantezia ce ma duce la masturbare sau se va repeta disperanta experienta cu John Doe?

Seara de poker (Chapter II)

M-am asezat zambind seducator (deja nu ma mai amagesc, stiu ca atunci cand sunt singura cu un barbat trec imediat pe profilul curva) si aprinzand tigara cat mai elegant si feminin cu putinta. Am inceput sa vorbim despre vrute si nevrute, eu deviand de la subiectul serviciul meu, el incercand sa afle cat mai multe despre mine. Dupa ce am stins tigarile, ne-am ridicat in acelasi timp si ne-am aplecat capetele peste balcon, privind in jos.

M-a luat imperceptibil de sold si m-a tras langa el; m-a sarutat intens, respirand adanc si oftand de placere. Eu am ramas total lucida, cu ochii deschisi, privind fata ce acum avea porii mult mariti si deschisi; ii simteam mustata aspra deasupra buzelor si mirosul de parfum scump dar dat cam mult.

Restul serii a decurs normal, am pierdut la poker, am mancat mai mult decat voiam, am ascultat muzica si m-am certat cu Vineri ca inca nu mi-a trimis niste poze. Lumea a inceput sa plece rand pe rand si am ramas singura cu X care parea stanjenit de aceasta situatie (dar nu stiu de ce). Otilia, la plecare, mi-a facut cu ochiul zambind complice si foarte multimita de sine; probabil ne vedea deja casatoriti, cu doi plozi si un catelus de talie mica.

Ne-am asezat pe canapeaua lunga, bej, din piele si am continuat discutia, eu asteptand ca el sa mai faca vreun gest, sa-mi mai dea un sarut. Nu a facut nimic din toate acestea, desi se vedea ca era foarte excitat numai privindu-ma, asa ca m-am apropiat periculos de mult de el si l-am ademenit cu saruturi foarte usoare pe gat. Il simteam cum tremura si cum se fereste sa-mi puna mana pe picior, pe pulpa, apoi si mai sus.

A plecat de la mine asa cum a venit: eu am ramas total mirata si perplexa, cu ganduri sumbre si sucite, de curva consumata (ori e impotent, ori e virgin), iar el mi-a luat numarul de telefon si e-mailul, zicand ca ar vrea sa ne mai vedem. Nu stiu daca a mintit sau nu.