Wish list pentru Mosul

Am trecut printr-o experienta traumatizanta si care, mai mult decat orice, m-a speriat la culme pentru ca am simtit cum ma rup in doua bucati bune de nimic; parca traiam o cadere continua intr-un neant plin de intuneric ce ma violenta. Am incercat toate metodele eficiente (unele infailibile) pe care le aplic in astfel de momente de deprimanta pierdere, insa nimic nu a mers.

Si atunci m-am hotarat sa scriu pe o foaie (pe calculator) de ce sunt asa trista si ce ar trebui sa se intample ca eu sa fiu mai fericita si mai multumita cu viata mea. Niciun moment nu m-am axat pe ideea de a iesi din ciuleandra meseriei de curva, sunt departe de acel punct luminos. Iata cum arata lista:

– sa-mi iau o pisica (am renuntat deocamdata la ideea de copil; de aceea un animalut cred ca ar ajuta);

– sa-mi iau carnetul de conducere

– sa-mi iau o masina (mica, eleganta, de doamne)

– sa incerc sa am o relatie de cuplu (cu X sau cu altcineva), incercand sa ignor ca sunt curva (in fond e un job ca oricare altul);

– sa-mi iau mai multe haine (de la branduri mai ales); banii se aduna multi si degeaba in conturi;

– sa fac Craciunul cu Merope si macar cu o parte din prietenii mei; ar fi primul Craciun cu adevarat frumos si calduros;

– sa ma rasfat atunci cand, lunar, imi iau 2 zile de pauza, din cauza menstrei: masaj, manichiura-pedichiura, seriale, carti bune etc.

Sunt hotarata sa-mi lipesc aceasta lista pe monitor si sa incep sa bifez una cate una dorintele; trebuie si vreau sa fac acest lucru, pentru binele meu interior. Voi incepe cu rasfatarea lunara.

What if…?

Cum ar fi fost viata mea acum daca nu as fi devenit niciodata tarfa? Aproape saptamanal ma intreb asta si mereu mi-e foarte greu sa raspund. Asa ca am preferat sa apelez la buna si inteleapta mea prietena, Merope, pentru a-mi face o idee. A ramas usor mirata si amuzata de intrebarea mea, iar dupa ce mi-a raspuns s-a intristat foarte tare si a plans aproape toata noaptea, cu fata infundata in perna neagra, de matase fina, veritabila.

Probabil, zice ea, as fi casatorita, sau pe punctul de… poate cu Sergiu, daca lucrurile ar fi mers altfel, poate cu altcineva, dar oricum, din iubire. Mi-as face probabil planuri de viitor, legate de unul sau doi copii (fata si baiat, sa fie echilibru) si mai toata ziua m-as afunda in cartile mele salvatoare. Ma vede descoperind noi si tinere talente si fiind profesoara universitara la catedra de literatura universala/ comparata (sau ceva pe aici).

Probabil as face sex cuminte, in vesnica pozitie a misionarului, inca simtind o vaga remuscare la falsarea orgasmului ce nu prea vrea sa vina. Insa, in rest, totul ar fi bine, atat cat poate fi o viata si o casnicie mediocra, totusi. Uneori, pentru a-mi rascumpara mica minciuna mentionata, as inova cu pozitii exotice sau rough sex, cu elemente de bondage si blindfold sau cu un sex oral un pic amator.

As sta intr-un apartament asemanator cu cel in care ma aflu acum, cand scriu aceste randuri, cu o biblioteca imensa avand titluri de baza, aranjate, boem-haotic: Dostoievski langa Marquez, Vianu langa Confucius, Hemingway langa Rabelais etc. Iar preferatii mei ar sta frumos, la rand: Mann, Eliade, Umberto Eco, Preda, Bacovia, Stanescu, Shakespeare, Apollinaire… si altii. As avea o masina draguta, micuta, feminina, cu un nume si o culoare incerte (“trebuie sa ma mai gandesc la asta”) si probabil o pisica neagra complet, cu ochii reci, galbeni, care ar suge toate fluidele de frustrare din viata mea anodina.

Culmea, eu m-am imaginat mereu un gen de femeie à la Joan Harris din Mad Men: beautiful and single, fucking for fun. Tot nu pot iesi din matca asta a conceptului de curva (mai mult sau mai putin voalata) si tot ma vad in aceasta zona. M-am intunecat la fata gandind asta si am stat mult timp in balcon, fumand ca o nebuna, cum nu am mai facut de la despartirea de Sergiu. M-am hotarat sa-mi iau carnet de conducere, masina si pisica.