Cina cea de taina

M-a sunat, in sfarsit, X. I-au luat aproape doua saptamani sa faca acest gest de un eroism suprem si sublim; nu ma intereseaza de ce i-a luat asa de mult, de ce, dupa atata timp, totusi a vrut sa ma sune si de ce eu am acceptat desi nu am simtit vreo atractie fatala (sau macar modesta) pentru el.

Cert este ca m-a invitat in oras, la clasica si cliseica „cina romantica” ce presupune cocktail dress, machiaj cu tus, ruj care sa tina mult si parfum fluid ce trece peste masa care ne desparte. M-am simtit in acel moment ca o socialite tampitica, precum Carrie Bradshaw cand a fost invitata pentru prima oara in oras de Big. Nu am mai avut un „date” de ani si ani de zile (probabil ultimul a fost in timpul relatiei cu Sergiu, deci acum peste patru ani), iar ideea de a ma aranja pentru un barbat si nu pentru sex, ci pentru discutii lungi si priviri languroase, m-a excitat efectiv.

„Cred ca as putea trai toata viata cu un barbat impotent atata timp cat ma iubeste, ma asculta si ma intelege”, mi-am zis cautand exasperata si disperata o rochie acceptabila pentru aceasta ocazie. Am rugat-o pe Merope sa-mi stranga pagubele de pe campul de razboi si sa le puna in ordine.

Spre usurarea si fericirea mea, cina a fost una dintre cele mai banale posibile, dar atat de odihnitoare pentru mine, ca prostituata. Am vorbit despre mass-media, politica externa si pictura (se pare ca este singurul domeniu din arta care il intereseaza; se si pricepe, cat de cat), am mancat ecologic si am baut vin alb. A fost incredibil de revigorant, exact ca un elixir ce te purifica de toti demonii sexuali si perversi pe care ii ai in corp. Traiam fericire in stare pura: felix felicis (am aflat mai multe detalii decat am dorit despre Harry Potter de la Merope care, ca profesoara, e la curent cu ultimele nebunii ale tinerilor).

Nici nu mi-am dorit mai mult decat atat si i-am multumit pentru ocazia aceasta atat de relaxanta si tonifianta. X. a ramas un veritabil gentleman pana la sfarsit si nu a facut decat sa ma sarute in fata scarii, inainte de despartire. I-am promis ca il sun si asta vreau sa fac. Sunt mult prea fericita ca sa ma pot gandi ce va fi mai departe. Tot ce stiu este ca vreau sa-i simt parfumul (nu am idee ce este si nici nu doresc sa aflu) pentru totdeauna, si ca mi-ar placea sa amanam sexul cat de mult posibil: este totul atat de fermecator fara el. Viata imi apare in noi culori si mi-au disparut gandurile sumbre despre el ca impotent sau virgin. Acestea sunt, pur si simplu, beside the point.

Anii de capsuni

Holly mi-a facut o vizita total neasteptata si foarte placuta, de altfel, ieri. Pe langa faptul ca aceasta persoana ma face mereu sa rad cu lacrimi si sa uit de peisajul bacovian sau villonian in care traiesc, Holly este si extrem de darnica, mereu aducandu-mi ceva atunci cand vine pe la mine.

Ieri mi-a adus (pentru ca stie cat de mult ador asta) capsuni! Am fost incantata si m-am bucurat exact ca un copil, dand fuga rapid la cofetaria din colt pentru a cumpara frisca (este interzis consumul de capsuni fara zahar si frisca). Am inceput sa mananc si mi-am dat seama cat de mult timp a trecut de cand nu m-am mai bucurcat de o portie buna de astfel de fructe. Si Holly s-a bucurcat de bucuria mea.

M-au napadit imediat amintiri vagi, tulburi, pline de o dulce si amara bucurie, o fericire plenara, luminoasa, cum nu am simtit decat in copilarie, in anii de capsuni, cand mama se intorcea de la piata si aducea “un kil”. Le devoram imediat privind-o cu ochi adoratori si adulatori: ea era eroul meu, era modelul meu, era Dumnezeul meu. Dat fiind ca relatiile s-au racit complet, acum Merope o intruchipeaza pe mama: buna si blanda.

Verile stateam ore in sir cu mama de vorba, mai ales seara tarziu cand ea se intorcea, obosita, de la serviciu; o asteptam cu o cafeluta si priveam pe fereastra sa vad cand se apropie de bloc. Peste tot era miros de incins, de ars, totul se topea, dar eu eram fericita si iubita de familie.

Toti colegii mei se plictiseau in vacanta, insa eu mereu aveam ceva de facut si mereu asteptam week-endurile cand ne adunam toti in jurul mesei si glumeam, mancand in familie, uitandu-ne la televizor, la filme proaste sau la emisiuni plictisitoare. Ma hraneam cu cartile date de mama si cu micile jucarii si papusi pe care le aveam si le adoram. Deseori ma puneam in fata oglinzii imbracata cu cate-o rochie de-a mamei ce ma facea o Degetica, cu pantofi cu toc micut, dar care atunci imi pareau adevarate turnuri, si cu fata manjita de ruj, farduri si mascara.

Mama se amuza teribil cand ma vedea si rasul ei umplea toata casa de lumina si stralucire diafana: era distinsa ca doamna T., inteleapta ca Maartens Katy, dar si exuberanta (desi trista pe dinauntru) precum Griuşenca. Daca m-ar vedea in ce hal am ajuns, ar plange si s-ar macina in interior pana la distrugere. De aceea nu o sun niciodata.