Cartarespeare

Astazi de dimineata cand am deschis ochii si am vazut aceeasi fereastra cu perdele bej-deschis, ca in fiecare zi, m-am simtit mult mai fericita decat de obicei. Motivul? Sergiu era langa mine, si el pe jumatate trezit. M-am apropiat de bratul lui puternic si i-am inconjurat abdomenul cu mana, oftand fericita. Mi-a zambit si m-a sarutat, incet urcandu-se pe mine si simtindu-i penisul dur, fierbinte, in zona bazinului meu. Am facut dragoste parfumata precum dulceata de trandafiri si romantica precum poezia “Lacul” a lui Eminescu, simtind mereu respiratia lui pe buzele mele.

Am mancat micul-dejun in liniste si armonie: toast cu pate de somon si lapte cu cereale Cini Minis. Vorbeam vrute si nevrute, zambeam, eram fericiti. Am coborat cele trei etaje mereu tinandu-ne de mana, eu intr-o rochie alba, vaporoasa si semi-transparenta. Ne-am plimbat prin parcul de langa apartamentul meu toata dimineata, citind literatura proasta, ieftina si facand planuri pentru cea mai aproapiata vacanta si destinatia turistica pe care o voiam.

La pranz, m-a dus la un restaurant si am baut un pic cam prea mult vin, insa fericirea era atat de coplesitoare, incat nu mai stiam care sunt limitele realului si ce este onirism sau fantasma. De dupa-amiaza ne-am intalnit cu prietenii nostri comuni, Merope fiind cea mai fericita si solara dintre toti (si cea mai frumoasa, de altfel). Dupa mult poker si certuri amicale pe subiecte politice, am decis sa mergem cu totii in club seara (fiind week-end).

Am dansat, stand tot timpul lipita de corpul lui Sergiu, soptindu-i la ureche vorbe dulci, nevinovate, sexy si simtindu-i parfumul-sigla al zilelor bune dintr-un trecut anistoric. Mana lui pe talia mea ma tragea mereu mai aproape, si mai aproape de el, iar dorinta ni se vedea in ochii amandurora.

Am ajuns acasa in pasionale sarutari, in miez de noapte inmiresmat cu flori de tei si iarba proaspata, umeda; dormitorul era in penumbra, un singur felinar galbui luminand asternuturile lucioase, de matase. M-a intins cu grija, excitandu-ma doar cu privirea patrunzatoare si concentrata. La scurt timp, si ca printr-o vraja, am simtit orgasmul…

In acel moment mi-am deschis ochii, traind ultimele fractiuni de secunda din orgasmul visului erotic, gasindu-ma cu picioarele unite si incordate. Totul a devenit brusc dureros de real si de viu, de tangibil; lacrimi au izbucnit si suspinele inca duceau cu ele melancolia visului. Intrebarea este: eram mai aproape de “Visul” lui Cartarescu sau de “Visul unei nopti de vara” a lui Shakespeare?