Sex pe paine

Pe masura ce Romania se afunda in drama crizei economice, pe atat industria de lux prospera. In industria de lux intru si eu si prestatiile mele; oamenii de afaceri de la noi, desi asigurati pe termen lung chiar si in nefericitul caz al unui faliment al tarii, sunt din ce in ce mai stresati si mai ridati si gasesc ca una dintre putinele destinderi este sexul liber de orice obligatie (exact pe dos fata de vietile lor profesionale sau familiale).

Am fost literalmente pusa la perete de unul dintre clienti de cum am intrat pe usa, scapand geanta din mana. Mi-a imobilizat mainile impingandu-si penisul sculat in bazinul meu si gemand bariton. Am luat parte la un intreg rit sexual: intai in picioare, apoi, intr-o pozitie foarte incomoda si care impiedica placerea la cel mai intalt nivel, pe fotoliul stramt, cu brate inalte, voluminoase, apoi eu peste, pe pat, urmand el deasupra, tot pe pat.

Acest client este printre putinii care chiar cer sa faca ei sex oral in timpul sedintei. Este un fetis al lui de demult, de cand o pustoaica adolescenta l-a traumatizat pe viata, cand el era mic, dezbracandu-se total in fata lui, etalandu-si clitorisul mult mai dezvoltat decat labiile si frecandu-se insistent la el, gemand ca o incepatoare. De atunci, mereu ma „linge”, soptind vorbe precum „cat de catifelat”, „ce-mi place sa ti-o mananc”, „iti place cum te excita limba mea?”. Presupun ca daca as prezenta un squirt, ar fi in al noualea Paradis dantesc. In schimb nu-l impresioneaza deloc sanii si niciodata nu a pus mana pe ei, doar ii priveste usor timid.

In asemenea momente ma uimesc gandurile care-mi trec prin cap; acestea se impart in doua categorii: cele legate de munca pe care o desfasor, fiind mereu macar pe jumatate atenta la ceea ce fac si la reactiile (adecvate) pe care trebuie sa le am: un geamat, un „e bine?”, schimbari neasteptate de pozitii sau de conducere/dominare etc. A doua categorie de ganduri se indreapta spre restul vietii mele; desi nu apar chestii cliseice precum „sa nu uit intretinerea”, uneori se intampla sa fredonez obsesiv o melodie care mi-a ramas in minte sau sa-mi imaginez cum ar iesi scena in care ma aflu daca totul ar fi un film; imi imaginez o melodie dramatica, replici siropoase si deprimante si o actrita cu o figura trista si jalnica.

Gandurile mele sunt dintre cele mai diverse si de foarte multe ori se opresc la rubrica meteo (daca mi-as carta creierul, sunt sigura ca o portiune mare a pie-chart-lui meu ar fi dedicata meteo-lui si s-ar numi „bucuria meteo”). Este o placere sa ma uit la meteo: imi da impresia ca totul este nou, ca orice se poate intampla. Ziua de maine este plina de posibilitati: poate ploua sau ninge, poate fi soare sau ceata, burnita sau canicula, minusuri sau vant, orice este posibil. Si imi pare ca in orice viitoare zi, privind meteo, ma pot renaste si eu, noua, proaspata, gata sa o iau de la capat si sa nu mai fac greselile din trecut. Exact cum face clima mereu si mereu. O invidiez profund!

Jack Spintecatorul sau Sex acum ca si in anul 1888

Am (re)vazut “From hell” in principal pentru ca Johnny Depp este una dintre putinele mele slabiciuni (mereu ma masturbez privindu-l si ascultandu-i vocea sexy) si pentru ca mi s-a spus ca povestea lui de dragoste se leaga de o curva roscata (iar eu sunt si curva, si roscata natural). Am fost impresionata de cate asemanari exista intre acea lume si ceea ce se intampla astazi cu tarfele. In esenta, nimic nu s-a schimbat, doar ca sexul nu se mai face pe un drum mai mult cu pamant, decat cu pietre, ci pe sosele asfaltate si femeile nu mai au straturi si straturi de fuste, ci doar o singura fasie mica si stramta, din piele sau jeans.

Ma uitam la film si visam la o astfel de scapare din viata mea nebuloasa; un Fat-Frumos la fel de rapitor si de inteligent ca Depp vine si ma ia cu el, dupa un sarut plin de pasiune, intr-un colt de strada. Missus Mary Kelly aduce un pic cu mine, desi eu nu am acel aer de paysan care emana din actrita Heather Graham. Insa, inocenta din ochii si buzele ei se pot citi si pe fata mea care nu are nimic din ce ar trebui sa aiba o fata de dama de consumatie.

Insa, ceea ce m-a frapat cel mai rau a fost modul in care se tranzactiona sexul (atunci, in 1888, exact ca acum); eu personal am trait o experienta foarte asemanatoare cu cele din film; eram foarte la inceputurile carierei si imi petreceam veacul pe clasica-si-deja-fumata sosea de centura, stand sub podurile morbide, sordide, unde soarele parca nu lumineaza niciodata. Un tractorist s-a oprit si m-a fluierat fluturand niste bancnote in nasul meu ca momeala. Evident ca am acceptat si am fost infundata intr-un colt, tintuita de unul din pilonii podurilor.

Scena a fost la fel de dura si rece ca cele din film; tractoristul, putind a transpiratie de la o posta, mi-a ridicat un pic rochita scurta si doar a dat la o parte tanga rosii din dantela, rupti intr-o parte. In acest timp tot mormaia parca explicand gesturile pe care le face, de parca citea incet niste instructiuni. M-a tinut de gat in timp ce m-a penetrat mugind si scotand sunete similare celor care degusta o delicatesa si nu stiu ce inseamna sa o complimentezi fin pe bucatareasa.

Totul s-a terminat cu o ejaculare puternica si extrem de scarboasa si vascoasa, moment in care tractoristul s-a retras din mine si a lasat trei sferturi din sperma sa curga pe jos. Mi-a ranjit exact cum probabil facea Jack Spintecatorul cu victimele lui si mi-a tras lovitura de gratie: a aruncat banii pe jos, in balta uriasa de sperma, calcandu-i apoi in picioare cu satisfactie sadica, umplandu-i, deci, si de mocirla. Poate ar fi fost mai bine daca ma omora direct, ca Jack Spintecatorul. Oricum, pe dinauntru m-am simtit moarta din acel moment.

“… fermecator si dezolant in acelasi timp?”

Pe tot parcursul week-endului am fost atenta sa vad ce puncte din cele spuse de clientul meu au fost atinse in escapada (ne)vinovata in Sibiu. S. Gio este, in mod clar, clientul meu preferat si pseudo-protectorul meu.

Sexul nu a fost asa des pe cat ma asteptam, uneori uit ca, desi tanar in interior, S. Gio are o varsta care nu mai incurajeaza excese, nici chiar sexuale. Am facut-o de patru ori in doua zile jumatate, de fiecare data fiind sex banal, cu ejaculare intra-vaginala precedata de o felatie scurta dar foarte eficienta. In ¾ din timp S. Gio a lucrat la laptop si acest lucru s-a reflectat in epuizarea totala. Traind intre patru pereti cu el peste 60 de ore, am observat diferentele.

Luxul in schimb a fost total: m-a impresionat vila care, de la culori pana la texturi, se muleaza perfect in tipologia de “mansion”; stil baroc, cu insertii clasiciste, culori terne si distinse, tablouri (cele mai multe cópii, evident) bine alese: Magritte, Degas si Rembrandt (care a costat scandalos de mult, chiar fake fiind). M-am imprietenit imediat cu femeia din casa care facea orice de la mancare la spalat WC-uri pentru ca si-a dat seama in ce calitate populez căsoiul.

In ceea ce priveste banii, m-a onorat cu o suma frumusica la care s-au adaugat, evident, mancarea exotica si fina, patul cu asternuturi pufoase si bai lungi, spumoase (si la propriu, si la figurat). Dar oricum as fi fost incantata pentru ca cinefilia amandorura a fost indelung discutata, cu exemplele de rigoare, critica cinematografica etc. Inca mai disputam daca “Amadeus” sau “Shakespeare in love” este cel mai maret si profund film facut vreodata!

Sublim, intr-adevar, a fost serialul pe care l-am vazut si de care acum sunt dependenta: Mad Men! Desi nu m-a uns “pe sufletul de curva trista si singura”, m-a facut sa inteleg si sa ma resemnez cu ideea ca in orice epoca, oamenii au fost si sunt EXACT la fel: de la modul in care fac sex si afaceri, pana la modul in care privesc concepte ca altruismul, psihopatologia sau rolul femeii in societate.

Amuzant a fost cand, facand sex a patra oara si intrand destul de bine in rol, gemand plina de excitatie, vorbind dirty (“baga-mi-o adanc!”) si impingandu-l de fese inspre mine, S. Gio brusc s-a oprit si m-a intrebat: “Crezi ca relativa monotonie plina de subintelesuri a acestui serial il face atat de fermecator si dezolant, in acelasi timp?”