Pentru foarte mult timp am crezut ca cea mai trista amintire din viata mea s-ar lega de inceputul activitatii de prostituata, de momentul in care am acceptat prima oara bani pe sex. Insa de curand mi-am dat seama ca cea mai trista amintire se leaga de pestele meu. Despre cum m-a pescuit si m-a transformat intr-un monstru nu voi povesti acum, e prea mult de scris si de ingurgitat (chiar si pentru mine, care am trecut prin asta deja o data); insa doresc sa amintesc de momentele in care, pe langa faptul ca m-a transformat intr-o tarfa, m-a facut si o venerabila junkie; nu stiu prin ce miracol am reusit o dezintoxicare aproape benevola; cred ca mizeria interioara era deja atat de mare, incat paharul psihicului meu nu a mai suportat si acea ultima picatura pe care a varsat-o imediat.
Insa pana in acel moment, am foarte clar in cap un episod de pe vremea aceea: era una din acele zile ploioase, cele mai rele pentru o curva de centura; clientii sunt putini si nedoritori de sex cu o astfel de clima, asa ca esti nevoita sa accepti orice-ti pica-n mana. Momentul in care iti dai seama in ce te-ai bagat apare cand ajungi in apartament si vezi urmele de talpi imputite, pline de noroi, lasate pe gresie/ parchet/ ciment even.
Apoi esti fututa pana nu mai zici nici pas, obligata sa inghiti sperma altuia si sa dosesti repede suma de bani primita de frica sa nu se razgandeasca dragul de client. Incerci sa te bucuri de fosnitul bancnotelor si sa uiti cum ti-a strivit sanii intre palmele cu jeg sub unghii, sau cum ti-a tinut picioarele cu pielea tanara, intinsa, fina, in pozitie desfacuta, pana aproape de spagat, introducandu-si penisul, dupa ce, in prealabil, l-a frecat bine de clitoris indepartand orice urma de lubrifiere: dupa un astfel de moment, orice penetrare doare ca naiba (mai ales daca respectiva este stramta ca mine).
Dupa 3-4-5 astfel de clienti pici terminata in pat si vegetezi intr-o semi-coma, pana cand auzi cheia pestelui invartindu-se in broasca usii. Te ridici in capul oaselor si il vezi zambind cu dintii stricati, insa tinand in mana un buchet de 3 trandafiri un pic cam ofiliti. Dar gestul este atat de extraordinar si de plin de bunatate, incat uiti de tot si te bucuri. Se asaza pe pat, ti-i inmaneaza si pregateste doza zilnica (recomandata) de cocaina. Te invita sa tragi pe nas si il asculti hipnotizata de trandafiri, apoi simtind beatitudinea bolnava a drogului; la sfarsit, vezi ca prin ceata cum iti scoate usor din buzunar banii castigati cu mari sacrificii in acea zi: “imi trebuie ca sa platesc drogurile, nu?”