Drugs’n’Roses

Pentru foarte mult timp am crezut ca cea mai trista amintire din viata mea s-ar lega de inceputul activitatii de prostituata, de momentul in care am acceptat prima oara bani pe sex. Insa de curand mi-am dat seama ca cea mai trista amintire se leaga de pestele meu. Despre cum m-a pescuit si m-a transformat intr-un monstru nu voi povesti acum, e prea mult de scris si de ingurgitat (chiar si pentru mine, care am trecut prin asta deja o data); insa doresc sa amintesc de momentele in care, pe langa faptul ca m-a transformat intr-o tarfa, m-a facut si o venerabila junkie; nu stiu prin ce miracol am reusit o dezintoxicare aproape benevola; cred ca mizeria interioara era deja atat de mare, incat paharul psihicului meu nu a mai suportat si acea ultima picatura pe care a varsat-o imediat.

Insa pana in acel moment, am foarte clar in cap un episod de pe vremea aceea: era una din acele zile ploioase, cele mai rele pentru o curva de centura; clientii sunt putini si nedoritori de sex cu o astfel de clima, asa ca esti nevoita sa accepti orice-ti pica-n mana. Momentul in care iti dai seama in ce te-ai bagat apare cand ajungi in apartament si vezi urmele de talpi imputite, pline de noroi, lasate pe gresie/ parchet/ ciment even.

Apoi esti fututa pana nu mai zici nici pas, obligata sa inghiti sperma altuia si sa dosesti repede suma de bani primita de frica sa nu se razgandeasca dragul de client. Incerci sa te bucuri de fosnitul bancnotelor si sa uiti cum ti-a strivit sanii intre palmele cu jeg sub unghii, sau cum ti-a tinut picioarele cu pielea tanara, intinsa, fina, in pozitie desfacuta, pana aproape de spagat, introducandu-si penisul, dupa ce, in prealabil, l-a frecat bine de clitoris indepartand orice urma de lubrifiere: dupa un astfel de moment, orice penetrare doare ca naiba (mai ales daca respectiva este stramta ca mine).

Dupa 3-4-5 astfel de clienti pici terminata in pat si vegetezi intr-o semi-coma, pana cand auzi cheia pestelui invartindu-se in broasca usii. Te ridici in capul oaselor si il vezi zambind cu dintii stricati, insa tinand in mana un buchet de 3 trandafiri un pic cam ofiliti. Dar gestul este atat de extraordinar si de plin de bunatate, incat uiti de tot si te bucuri. Se asaza pe pat, ti-i inmaneaza si pregateste doza zilnica (recomandata) de cocaina. Te invita sa tragi pe nas si il asculti hipnotizata de trandafiri, apoi simtind beatitudinea bolnava a drogului; la sfarsit, vezi ca prin ceata cum iti scoate usor din buzunar banii castigati cu mari sacrificii in acea zi: “imi trebuie ca sa platesc drogurile, nu?”

Micile obsesii

Din magica si norocoasa noapte in care am scapat de pestele meu si m-am mutat intr-o garsoniera partial mizera dar care avea o chirie nemaipomenit de mica, pe scoarta mea cerebrala, cu materie cenusie, mi s-au imprimat cateva obsesii de care nu cred ca voi mai scapa vreodata.

Astfel am ajuns, in scurt timp (trei luni) de la acea garsoniera in luxosul apartament cu patru camere pe care l-am decorat in cel mai sublim si extravagant-ca-pret mod (ingloband toate obsesiile). Mi-am luat pat de doua persoane cu lenjerie standard neagra, din matase (e o culoare neasteptat de relaxanta); am draperii visinii si grele, dar am si perdele usoare si rozalii. Am pus peste tot spoturi sau mici veioze pentru intimitate si ambient. Parchetul e bej cu nuante vagi de roz, iar camera de studiu e numai cu lemn. Totul este in stil minimal, asa cum imi place si nu suport sa nu am macar doua vaze cu flori in sufragerie. Am ales tapet pentru pereti pentru ca au modele: totul este pastelat, minus baile care sunt in culori tari de albastru. In baia mea mi-am luat unul din lucrurile la care am visat atata: cada patrata, pe colt. Fiind un apartament mare, am largit balconul, micsorand dormitorul, astfel incat sa pot iesi la aer liber si din camera mea, nu numai din living, si l-am mobilat ca o veritabila terasa.

A doua baie e de oaspeti, dar are tot ce-i trebuie, inclusiv cabina de dus. Mi-am rezervat si un loc pe care sa-l transform in dressing si regret doar ca n-a putut fi chiar langa dormitor (nu mai exista loc). Am peste tot oglinzi pentru ca, desi pare ciudat, imi place sa ma admir in ele si sa vad ca desi viata a fost dura cu mine, inca am ramas frumoasa si apetisanta.

Iar a patra camera, dupa indelungi gandiri, a materializat cea mai mare obsesie a mea. Am transformat-o in camera viitorului meu copil, mobiland-o partial in culori neutre (nu stiu ce sex va fi…). Da, tuturor li s-a parut foarte macabru si bizar, insa nimeni nu e nevoit sa o vada. Dar eu vreau sa stiu ca este acolo si zilnic ma duc sa o vad si sa mangai patutul, dulapiorul, micul birou; le curat deseori si plang frecvent acolo.

Stiu ca poate parea o speranta total desarta, insa inca sper ca la un moment dat ma voi aseza la casa mea si voi avea un copil absolut superb si bun cu mine, dar care nu va sti niciodata ce am fost candva. Pana atunci, insa, prietenii imi adora casa (am bagat un car de bani in ea) si mereu, intr-un fel sau altul, devin gazda lungilor partide de poker.

De retour

De obicei nu primesc clienti la mine acasa; dupa ce aproape 3 ani am fost obligata, de cele mai multe ori, sa fac sex in micul apartament al “patronului” meu, am renuntat la acest obicei. Nu pot suporta ideea de a dormi intr-un pat care, desi pare curat, este infestat de virusul preacurviei; nici ideea ca picioarele mele se intind peste mica fosta-pata de sperma.

Insa, am fost luata total pe nepregatite cand ieri seara a sunat interfonul si am auzit doar un vag “eu sunt” barbatesc. M-am gandit initial ca este unul din prietenii mei, insa cand l-am vazut pe un mec intrand pe usa cu cea mai plouata figura posibila, m-am ingrijorat un pic. L-am invitat in bucatarie si i-am facut o cafea in timp ce-i miroseam betia crunta care emana din el. Am ochit un cutit imens si am asteptat calma.

A inceput sa se planga de sotia lui care a inceput sa suspecteze ceva necurat cu toate aceste intoarceri acasa tarzii (da, a devenit un client fidel) si care ii face scandal, tipand ca din gura de sarpe. M-a privit cu ochi tulburi murmurand: “Am vrut sa vin la tine, esti singura care ma intelege”. A continuat cu niste complimente ieftine, de bauta: “Esti atat de frumoasa, ca nimeni altcineva. Ai si un suflet mare si as vrea sa ne vedem mai des, imi esti asa draga etc. etc.”

Nu am apucat sa mai zic ceva ca a si sarit la gatul meu si m-a obligat sa facem sex acolo, pe gresia din bucatarie. Am vazut ca nu e deloc agresiv si ca-mi pomeneste de un bonus pentru deranj, asa ca l-am lasat. Noroc ca eram intr-o fusta pentru ca ma pregateam sa plec si astfel a reusit sa dea repede boxerii jos. Mi-a smucit bluza salbatic, incepand sa respire greoi pe sanii mei.

L-am luat de gat in timp ce ma penetra scurt, dar foarte sever si sigur pe sine. Mi-am incolacit picioarele in jurul spatelui lui, cum stiu ca ii excita in general pe barbati si am inchis ochii incepand sa miorlai. A ejaculat rapid si, obosit, ca de obicei, s-a lasat pe mine, greu cum este, soptindu-mi la ureche vorbe dulci. M-a speriat un pic fascinatia pe care o simteam venind de la el.

L-am rugat sa plece, cerand neinduplecata bonusul si i-am zis sa nu mai vina la mine acasa ca a doua oara nu-l mai primesc. Sa rezolve problema cu sotia ca sa ne putem intalni, normal, la un hotel sau la un alt loc decent. A plecat cu capul plecat si sarutandu-mi mana.

Shelf of shame

Pentru mine, ca femeie de afaceri, foarte ocupata si care isi ia in serios munca pe care o presteaza, micile atentii oferite de clientii mei, ca multumire pentru modul profesionist, cu responsabilitate si datorie, in care imi fac treaba, le pastrez mereu cu mare stima si mandrie. Mi-am si aranjat, in camera de studiu, un raft special pe care asez astfel de mici obiecte de la clienti. Cele mai “dragi” sufletului meu sunt florile care, evident, s-au ofilit, dar pe care le-am imortalizat presandu-le in cea mai groasa carte pe care o detin: un tom gargantuesc cu Operele Complete ale lui Shakespeare. Asa scriitor, asa cadouri.

Raftul e plin de carti postale exotice de la clienti straini, veniti la mine o singura data ca parte a unei distractii, cateva poze facute cu clienti in pozitii decente: la o masa, la un club, cu un pahar de vin alb etc. Tin acolo si amintirile triste, cum ar fi catarama de la o curea care m-a inrosit si invinetit intr-o seara cu luna plina, in timp ce inghiteam samanta unui nespalat. Intr-un mic borcan am, bagat la formol, dintele fostului meu peste, dinte pe care eu, cu propriile mele maini (de fapt, cu un cleste) l-am scos dupa ce l-am drogat ca lumea inainte sa-l parasesc de tot acum aproape 8 luni. Da, este un suvenir grotesc, ingretosant, care imi face gura punga de scarba, insa il tin acolo, in fata, pentru a nu uita NICIODATA prin ce a trebuit sa trec si cat de mult timp mi-a luat sa-mi dau seama ca se poate si mai bine.

Majoritatea obiectelor sunt de uz strict feminin: o esarfa rosie, Valentino, de la clientul care m-a salvat de la viata aceea mizera; el este idealul meu masculin (despre el alta data). De la el am mai multe lucruri printre care si o bratara de cristale Swarovski bleu si petalele unei panselute galbene cu margini violet. Da, desi o floare banala, m-a impresionat fragilitatea si simplitatea ei, a cadoului in sine, venit de la un asemenea om, incat am pus-o intre paginile tragediei “Romeo si Julieta”, la scena balconului. Corny, ain’t it?

Un alt obiectel interesant este un ruj Burjois, luat special pentru o seara extrem de “fierbinte” in care clientul a tinut sa ma machizeze el insusi si, doar astfel aranjata, sa-i fac o felatie pe cinste, cu deep throat en gros. Dupa sex oral a urmat un sex vaginalo-anal foarte murdar si pervers care m-a amuzat.

My shelf of shame ramane inca larg deschis pentru viitoare mici cadouri si atentii de la clientii vesnic ingrijorati de starea mea, dorind sa nu-i uit, sa insemne ceva pentru mine. As adauga acolo un mini-CD (am inteles ca sunt doar de 200 Mib, mais je ne sais rien…) in care sa pun doar melodia Parachutes a lui Coldplay. Un client a reusit sa ma faca sa plang isteric punandu-mi-o, accidental, in masina.

Ochiul vanat

Putini sunt cei care inteleg cu adevarat ce inseamna sa ai un ochi vanat. Pentru 90% din lume, acest lucru pare un fel de thriller de la TV la care exclami amuzat si excited “You go, girl!”. Numai dupa ce te-ai ales cu un astfel de stigmat, poti intelege cat de degradant si de umilitor este. Sunt constienta ca in tara asta sunt destule femei batute de soti si ca multe curve primesc astfel de lovituri sub centura de la pestii lor. In timp ce pe cele din urma le inteleg si empatizez cu ele, la primele situatia sta un pic altfel, pentru ca sotii violenti evita in general zonele extrem de vizibile, tocmai din dorinta de aparare si de pastrare a sacului de box langa ei. Daca ar da la ochi, oamenii s-ar prinde si ar putea interveni.

Ca si tarfa, totul incepe dupa o noapte in care ai schimbat cate 5-6 tipi (uneori trebuie sa iti prezinti orificiile mai multor barbati in acelasi timp) si nu ai dormit deloc. Ochii iti sunt deja umflati de la oboseala si plans, inconjurati de cerculete vinete de la lipsa somnului; ajungi in apartamentul pestelui si incerci sa te odihnesti, dar cam in acelasi timp se intoarce si el. Il auzi cum tipa de cum deschide usa si sangele incepe sa ti se raceasca in artere. Mainile te furnica si alergi repede in cea mai indepartata camera din apartament.

Bineinteles ca vine dupa tine injurand mai ceva ca birjarii interbelici si izbind o sticla de whiskey ieftin de perete. Da buzna in camera si te ridica de par, ignorand total strigatele tale disperate de frica si durere. Betia i se citeste in ochii tulburi, cu o pielita cetoasa pe cornee, si i-o mirosi prin toti porii pielii umede de o transpiratie lesioasa, densa. Iti trage doua palme, nu prea tari, e atent cu tine, sa nu te raneasca prea mult ca apoi sa nu mai poti munci, si te lipeste de perete, tintind la ochiul tau. Da, la inceput ii este greu sa tina linia dreapta spre fata, insa din cateva incercari reuseste. Dupa ce ai cazut pe jos jumatate moarta, se arunca pe pat si adoarme instantaneu.

In acel moment, plansul nu mai ajuta la nimic. Nici faptul ca celelalte fete de consumatie vin cu o compresa rece si nici ideea ca dupa ce el va vedea semnul lasat iti va inmana trei lei pentru a te imbuna si a-ti lua fatidicul cheeseburger. Esti degradata, nu mai ai nume, esti o vita, o unealta cu un numar-serie, exact ca evreii de la Auschwitz. Doua zile nu mai vezi cu ochiul acela, apoi se face un pic lumina, dar e nebulos totul inca… Singurul gand care iti trece in acel scurt moment dintre adormirea lui si ajutorul primit de la celelalte fete este sub forma unei imagini in care zapada se topeste de fereastra calda a caminului parintesc, in timp ce tu razi scriindu-ti numele pe geamul aburit.

Mefisto

Azi-noapte a fost un haos total; de unde imi aranjasem doi clienti care, probabil in 2 ore, terminau “afacerea”, m-am procopsit cu inca doi nespalati. M-a apucat o frica absolut viscerala la gandul ca pot cadea in aceeasi plasa a vechiului meu peste (sex mult, prost, plin de vanatai si fara bani <nici macar pentru un cheeseburger>). Primii doi sunt clienti deja deveniti fideli, mai stilati, care nu se ratoiesc stropind cu saliva pentru ca nu am lubrifiant pentru sex anal. Despre ei, in alt post.

Ultimii doi, insa, m-au aruncat in vascozitatile tristetii mele partial-inconstiente, fiind nu numai foarte burtosi si scarbosi (dupa o cina copioasa cu mistret la tava), ci si de o badaranie demna de Gigi Becali. Primul, cu fata de morsa mutilata a tinut neaparat sa ma prinda de gat in timp ce intra in mine; gluma s-a ingrosat cand a inceput sa apese tare pe carotida si am simtit cum nu mai pot respira (am lasat la o parte ideea vanatailor ulterioare, sunt destul de obisnuita cu ele). I-am tras efectiv cu pumnul in cap si apoi am tintit genunchiul catre boase; mi-am bagat ad litteram picioarele in banii lui (erau cazuti din buzunarul pantalonilor si i-am calcat) si am fugit de mi-au sfarait picioarele.

Al doilea nu era violent fizic, numai ca, nu stiu prin ce blestem, era absolut incapabil sa faca sex. Penisul a fost erect la inceput, insa dupa ce m-a penetrat am simtit cum se dezumfla in vaginul meu si am aruncat o privire subtila. Tipul se prinsese si el si imediat s-a retras; am asistat apoi la un spectacol burlesco-grotesc in care batranelul plangea zgariind patul si injurandu-ma in acelasi timp, cu acel ton jalnic al omului aflat pe pragul prapastiei. Nici lui nu i-am luat bani, nu m-a tinut inima, mai ales ca nu se folosise de serviciile si talentele mele mai deloc.

Am ajuns acasa deprimata si am avut un somn lung, greu, intesat cu vise despre batranelul care plangea in timp ce ma sugruma pana am simtit ca mor; in spatele lui, fostul meu peste ranjea mefistofelic.