Wishlist returns

In sfarsit, dupa atata timp si atatea “peripetii”, m-am hotarat, in mod concret, sa-mi indeplinesc una dintre cerintele listei facute. M-am inscris la scoala de soferi, dupa indelungi discutii si sfatuiri cu prietetii mei (in special cu Fred si Holly, cei doi magnati ai strazilor bucurestene). Am luat mai multe numere de telefon de la mai multi instructori si i-am sunat: unul avea o voce extrem de joasa si care emana alcool etilic chiar si prin porii opaci ai telefonului; al doilea sigur era eunuc si abia m-am abtinut sa nu-i sugerez o cariera de succes la Opera Romana. Urmatorul parea extrem de haotic, vorbindu-mi despre sotia lui bolnava cu tiroida, copilul care tocmai isi “luase” majoratul, bacul si carnetul de conducere, intrebandu-ma de doua ori cum ma cheama si repetandu-mi de trei ori diferenta (cruciala!!!) intre avizul psihologic si cel psihiatric (oare am vocea mai apropiata de cea a unei tarfe inculte si, poate chiar, agramate, decat am fizicul ei?)

In sfarsit al patrulea numar de telefon (foarte sexy de altfel, cum multe cifre de 6, cifra mea preferata, feminina si apetisanta) ascundea o voce la fel de interesanta, calma, joasa, pregatita sa inghita neputinta unei femei care nu stie sa tina un volan sau sa apese o pedala (ca de schimbator nu e problema, am o vaga impresie ca forma lui ma va ajuta grozav in a-l folosi).

Era, in plus, foarte adunat si la obiect, aranjand totul, foarte clar, in trei minute. Am si fost sa-mi scot cazierul (o, doamne, daca ar sti politistii ca ce fac eu este atat de ilegal), unde totul, contrar asteptarilor, a decurs perfect, asa ca am avut indeajuns de mult timp sa ma intorc acasa si sa ma uit la inca un episod din True Blood, gandindu-ma cat de suprarealista ar fi o partida de sex cu Bill.

Am plecat apoi spre S. Gio, povestindu-i si cerandu-i parerea. A fost asa entuziasmat ca este luat in seama mai mult decat ca un simplu solicitant de servicii, incat si-a cumparat o bere sanatoasa si vulgara (el nu face niciodata asa ceva) si mi-a vorbit cu lux de amanunte si pasiune despre asta. Sunt sigura ca stiu legislatia pe de-a-ntregul si detin examenul de sala la degetul mic.

Am facut sex mult mai entuziasmata decat de obicei, cu gandul obsesiv la lista-post-it de pe monitor de pe care voi sterge una dintre dorinte. Viata parea brusc roz, iar faptul ca imi indesam banii murdari in poseta nu-mi mai trezea neclare si adanci sentimente de sila.

Wish list pentru Mosul

Am trecut printr-o experienta traumatizanta si care, mai mult decat orice, m-a speriat la culme pentru ca am simtit cum ma rup in doua bucati bune de nimic; parca traiam o cadere continua intr-un neant plin de intuneric ce ma violenta. Am incercat toate metodele eficiente (unele infailibile) pe care le aplic in astfel de momente de deprimanta pierdere, insa nimic nu a mers.

Si atunci m-am hotarat sa scriu pe o foaie (pe calculator) de ce sunt asa trista si ce ar trebui sa se intample ca eu sa fiu mai fericita si mai multumita cu viata mea. Niciun moment nu m-am axat pe ideea de a iesi din ciuleandra meseriei de curva, sunt departe de acel punct luminos. Iata cum arata lista:

– sa-mi iau o pisica (am renuntat deocamdata la ideea de copil; de aceea un animalut cred ca ar ajuta);

– sa-mi iau carnetul de conducere

– sa-mi iau o masina (mica, eleganta, de doamne)

– sa incerc sa am o relatie de cuplu (cu X sau cu altcineva), incercand sa ignor ca sunt curva (in fond e un job ca oricare altul);

– sa-mi iau mai multe haine (de la branduri mai ales); banii se aduna multi si degeaba in conturi;

– sa fac Craciunul cu Merope si macar cu o parte din prietenii mei; ar fi primul Craciun cu adevarat frumos si calduros;

– sa ma rasfat atunci cand, lunar, imi iau 2 zile de pauza, din cauza menstrei: masaj, manichiura-pedichiura, seriale, carti bune etc.

Sunt hotarata sa-mi lipesc aceasta lista pe monitor si sa incep sa bifez una cate una dorintele; trebuie si vreau sa fac acest lucru, pentru binele meu interior. Voi incepe cu rasfatarea lunara.