Micile obsesii

Din magica si norocoasa noapte in care am scapat de pestele meu si m-am mutat intr-o garsoniera partial mizera dar care avea o chirie nemaipomenit de mica, pe scoarta mea cerebrala, cu materie cenusie, mi s-au imprimat cateva obsesii de care nu cred ca voi mai scapa vreodata.

Astfel am ajuns, in scurt timp (trei luni) de la acea garsoniera in luxosul apartament cu patru camere pe care l-am decorat in cel mai sublim si extravagant-ca-pret mod (ingloband toate obsesiile). Mi-am luat pat de doua persoane cu lenjerie standard neagra, din matase (e o culoare neasteptat de relaxanta); am draperii visinii si grele, dar am si perdele usoare si rozalii. Am pus peste tot spoturi sau mici veioze pentru intimitate si ambient. Parchetul e bej cu nuante vagi de roz, iar camera de studiu e numai cu lemn. Totul este in stil minimal, asa cum imi place si nu suport sa nu am macar doua vaze cu flori in sufragerie. Am ales tapet pentru pereti pentru ca au modele: totul este pastelat, minus baile care sunt in culori tari de albastru. In baia mea mi-am luat unul din lucrurile la care am visat atata: cada patrata, pe colt. Fiind un apartament mare, am largit balconul, micsorand dormitorul, astfel incat sa pot iesi la aer liber si din camera mea, nu numai din living, si l-am mobilat ca o veritabila terasa.

A doua baie e de oaspeti, dar are tot ce-i trebuie, inclusiv cabina de dus. Mi-am rezervat si un loc pe care sa-l transform in dressing si regret doar ca n-a putut fi chiar langa dormitor (nu mai exista loc). Am peste tot oglinzi pentru ca, desi pare ciudat, imi place sa ma admir in ele si sa vad ca desi viata a fost dura cu mine, inca am ramas frumoasa si apetisanta.

Iar a patra camera, dupa indelungi gandiri, a materializat cea mai mare obsesie a mea. Am transformat-o in camera viitorului meu copil, mobiland-o partial in culori neutre (nu stiu ce sex va fi…). Da, tuturor li s-a parut foarte macabru si bizar, insa nimeni nu e nevoit sa o vada. Dar eu vreau sa stiu ca este acolo si zilnic ma duc sa o vad si sa mangai patutul, dulapiorul, micul birou; le curat deseori si plang frecvent acolo.

Stiu ca poate parea o speranta total desarta, insa inca sper ca la un moment dat ma voi aseza la casa mea si voi avea un copil absolut superb si bun cu mine, dar care nu va sti niciodata ce am fost candva. Pana atunci, insa, prietenii imi adora casa (am bagat un car de bani in ea) si mereu, intr-un fel sau altul, devin gazda lungilor partide de poker.

Faceti cunostinta cu… (Chapter I)

Prietenii mei!

Otilia (nume inspirat dupa celebrul personaj cu care aceasta femeie seamana) este acel tip de femeie pe care nu o s-o vezi niciodata singura, dar nici casatorita nu va ajunge vreodata. Stie sa gaseasca cei mai bogati si chipesi barbati din lume, care s-o multumeasca doar sexual si financiar (nu are suflet). Bruneta, par scurt, tuns bob, Otilia este de o frumusete rapitoare, cu usoare accente mongoloide si, la fel cum se poate face placuta de unii, poate deveni si la fel de nesuferita si uracioasa cu altii.

Rebeca (seamana cu personajul lui Charlotte Brontë) este o blonda cu un par extrem de drept (niciodata n-a avut nevoie de placa), buze pline, dar austere, ochi scrutatori, corp foarte slab, dar cu o atitudine inteligenta. Este cel mai ironic si dispretuitor om din cate am intalnit; dintre toti, ea m-ar blama cel mai mult daca ar sti cu ce ma ocup, si ea este singura care intelege profunzimile si simbolurile unei carti a la Dostoievski sau Mann. Deloc gospodina, doar intelectuala, este totusi casatorita cu…

Fred (leit personajul camilpetrescian), un barbat foarte interesant, impresionant, care nu s-ar potrivi cu nimeni altcineva, decat cu Rebeca. Extrem de curtenitor, cu o inteligenta spumoasa, buna de discutii intelectualo-mondene (mai ales cu Otilia), Fred are o cariera de succes, nu-si doreste copii (aici s-a inteles perfect cu Rebeca) si isi umpe viata cu petreceri, prieteni, haine scumpe. Nu se stie sigur daca o insala pe sotia lui, insa nimic nu este exclus, sexual vorbind este mult mai salbatic decat ea. Toate femeile sunt fascinate de el.

Opusul lui este J. Knecht care imi aminteste atat de mult de personajul lui Hesse incat ma sperie uneori. De o seriozitate crunta, opusa tipului flecar à la Fred, J. Knecht este cel mai distins intelectual pe care l-am intalnit si partenerul de discutie perfect pentru Rebeca. Are in spate enorm de multi ani de studiu si nu exista subiect in care sa nu stie cate ceva. Nu l-am vazut niciodata cu vreo femeie, nu cred ca a avut vreo relatie, este total casatorit cu munca sa, pe care o adora.

Mai este ceva de scris si acum trebuie sa ma pregatesc pentru inca o runda de sex platit. Pe mai tarziu.

Glam party

Am luat parte la o petrecere exclusivista si luxoasa, mult mai distinsa decat ma asteptam. De fapt, nu ma asteptam sa merg la asa ceva deloc, insa Signore Gio, cum face el intotdeauna (vezi postul “Un mec”), a reusit prin metodele lui de om de afaceri fara scrupule sa ma convinga. Desi nu fac asta in mod normal, pentru aceasta ocazie mi-a luat foarte mult timp sa-mi aleg o rochie din dressing pentru ca demult nu am mai fost la un astfel de cocktail-party.

In timp ce ma uitam in oglinda si il asteptam pe S. Gio, chiar am avut o mare placere sa ma vad aratand asa de bine, frumoasa si aranjata. Atmosfera de la petrecere era foarte placuta; am baut vermouth Martini, am ciugulit alune cu sare si pateuri calde cu branza; am vorbit despre Andy Warhol, Churchill si David Bowie cu unii invitati, cu altii am schimbat idei legate despre perspectiva lui Nietzsche asupra omului (comparandu-l cu viziunea grecilor antici).

Este incredibil cum isi dau seama oamenii care au de-a face cu prostituate cand apare una in incapere. Tinerii, viitorul imperiului parental, se uitau la mine ca la o femeie normala, imbracata bine in rochia Chloe si cu un par superb. Tatii lor, insa, imi zambeau pe furis, aratandu-si coltii de hiene infometate. Am incercat sa ma tin toata seara pe langa S. Gio (vizavi de care toti au ridicat sprancenele cand au vazut cu cine apare la brat).

In timp ce imi reumpleam paharul, am simtit mai mult decat vazut (lumina era foarte slaba), venind inspre mine un tanar; mi-a placut corpul bine facut, lucrat, figura frumusica si indrazneata. Era singurul fiu de la petrecere care s-a prins ce eram. Mi-a strecurat in mana cateva bancnote (erau lire, foarte rar primesc asa ceva) si mi-a zis sa ma duc dupa el peste 2 minute. Nu am zis nu unei oferte de sex rapid, cu un barbat “bine”.

Ma astepta intr-o cabina de W.C., foarte excitat si transpirat. M-a impins de umeri in jos pentru a ingenunchea (bine ca nu aveam dres) si si-a scos penisul scuturandu-l in fata mea demonstrativ. Imi impingea ritmat capul inspre bazinul lui, ramanand intr-o tacere totala, de maxima concentrare. Apoi m-a ridicat si m-a lipit de zid, intrand in mine si privindu-ma foarte adanc in ochi. Stingherita la inceput, abia mai tarziu un pic mi-am dat seama ca se uita prin mine, ca era prea atent la ceea ce facea pentru a ma vedea.

S-a desertat in mine gemand silentios, mai mult eliminand aerul decat scotand sunete. M-a impresionat asta, mi s-a parut un mod placut, nobil, subtil, de a trai un orgasm. Dupa ce a iesit din toaleta, m-am scotocit rapid in geanta plic si am inghitit direct, fara apa, anticonceptionalul pe care uitasem sa-l iau din cauza petrecerii.