Norwegian Wood

Ieri au venit niste prieteni pe la mine si, in timp ce jucam poker, unul dintre ei a pus la CD player o “super-compilatie, oldies but goldies”; melodiile erau multe din tineretea mea (da, ma consider batrana si rebutata), insa numai una singura m-a deprimat atat de tare incat a trebuit sa inventez cliseica scuza de a merge la baie ca sa pot astfel plange in liniste. Era Norwegian Wood a lui Beatles si mi-a amintit de perioada aceea intr-adevar goldie cand aveam si eu un iubit si faceam sex zilnic, nebunesc, de mai multe ori pe zi, eu avand mereu orgasm multiplu.

Pe vremea aceea (aveam doar 18-21 de ani) eram o tanara studenta fericita si entuziasmata ca printesele din basme care isi gasesc Fetii-Frumosi. Stateam pe banca ascultand la I-podul lui celebra si superba melodie a lui Beatles si nu stiam altceva decat soarele strecurat printre crengile copacilor si ochii lui caprui ca boaba de cafea umezita de roua. In timp ce ma penetra mereu inchideam ochii si gemeam (nu fals si afon, ca acum) si numai la climax mi-i deschideam mari, verzi, lucitori si-l priveam disperata, parca simtind ca la un moment dat totul se va termina. Ultima data cand am facut sex nu am reusit sa am orgasm si, in timp ce el ma penetra ca un functionar atent si responsabil in munca, lacrimile imi curgeau fara sa inteleg o iota din toata scena. Bineinteles ca atunci nu stiam ca e ultima oara ca fac dragoste cu cineva, pe viata.

Norwegian Wood era melodia pe care o puneam cand mancam pizza, cand incercam sa adormim (dar nu puteam de surescitare), cand ne-am sarutat prima data si cand mi-a spus ca ma iubeste soptindu-mi la ureche si muscandu-ma usor. Sa o reaud acum este ca si cum as retrai despartirea crunta de el (ce a avut loc pe aceleasi acorduri McCartney-Lennon-iene). Dupa cinci ani de la terminarea relatiei (nu l-am mai vazut niciodata dupa acea zi), el inca reuseste sa trezeasca asemenea durere in mine.

In timp ce plangeam in baie mi-am dat seama cat imi doream in acel moment sa fac sex cu un client necunoscut, pe bani, fara sa fiu nevoita sa-i stiu toate problemele, complexele, frustrarile si angoasele. Am ajuns sa urasc oamenii tocmai pentru slabiciunile lor. Si pe mine ma urasc la fel de mult…

Mefisto

Azi-noapte a fost un haos total; de unde imi aranjasem doi clienti care, probabil in 2 ore, terminau “afacerea”, m-am procopsit cu inca doi nespalati. M-a apucat o frica absolut viscerala la gandul ca pot cadea in aceeasi plasa a vechiului meu peste (sex mult, prost, plin de vanatai si fara bani <nici macar pentru un cheeseburger>). Primii doi sunt clienti deja deveniti fideli, mai stilati, care nu se ratoiesc stropind cu saliva pentru ca nu am lubrifiant pentru sex anal. Despre ei, in alt post.

Ultimii doi, insa, m-au aruncat in vascozitatile tristetii mele partial-inconstiente, fiind nu numai foarte burtosi si scarbosi (dupa o cina copioasa cu mistret la tava), ci si de o badaranie demna de Gigi Becali. Primul, cu fata de morsa mutilata a tinut neaparat sa ma prinda de gat in timp ce intra in mine; gluma s-a ingrosat cand a inceput sa apese tare pe carotida si am simtit cum nu mai pot respira (am lasat la o parte ideea vanatailor ulterioare, sunt destul de obisnuita cu ele). I-am tras efectiv cu pumnul in cap si apoi am tintit genunchiul catre boase; mi-am bagat ad litteram picioarele in banii lui (erau cazuti din buzunarul pantalonilor si i-am calcat) si am fugit de mi-au sfarait picioarele.

Al doilea nu era violent fizic, numai ca, nu stiu prin ce blestem, era absolut incapabil sa faca sex. Penisul a fost erect la inceput, insa dupa ce m-a penetrat am simtit cum se dezumfla in vaginul meu si am aruncat o privire subtila. Tipul se prinsese si el si imediat s-a retras; am asistat apoi la un spectacol burlesco-grotesc in care batranelul plangea zgariind patul si injurandu-ma in acelasi timp, cu acel ton jalnic al omului aflat pe pragul prapastiei. Nici lui nu i-am luat bani, nu m-a tinut inima, mai ales ca nu se folosise de serviciile si talentele mele mai deloc.

Am ajuns acasa deprimata si am avut un somn lung, greu, intesat cu vise despre batranelul care plangea in timp ce ma sugruma pana am simtit ca mor; in spatele lui, fostul meu peste ranjea mefistofelic.

Hello, Courtesanne

Nu ma mir daca deja a devenit un fel de cliseu sa scrii pe internet despre cum este sa fii tarfa; dupa site-uri ca Belle de Jour si Curvette (numai pe astea le stiu eu, pariez ca mai exista cateva), ma simt aproape o plagiatoare. Insa voi urma sfatul “mentorelor” mele si voi scrie si eu… inca nu stiu de ce simt nevoia sa fac asta. Am 26 de ani si doar de curand am ajuns curva de lux, call girl sau cum vrei sa-i mai zici. Raman totusi belle de nuit pentru ca ma sperie ideea ca prietenii si cunostintele mele sa ma vada pe undeva cu cineva si sa-si dea seama ce josnica sunt (desi nu par).

Degeaba am parul rosietic si ochi verzi, sunt la fel de hidoasa ca “domnisorica” din Afganistan care dupa 18 ani arata ca o muiere de 60 de ani, desi avea fix 30. Inca nu m-am obisnuit cu noul standard de viata, cu toate schimbarile care au aparut in viata mea de doar cateva scurte luni. Cred ca de aceea am gasit timp pentru a scrie despre mine. Acum un an as fi preferat sa primesc 100 de dolari in loc sa postez.

Insa lucrurile s-au schimbat, viata s-a schimbat, eu la fel si de acum ma pot numi curva de lux, nu doar o prostituata de strada. A fost un drum greu…