Anii de capsuni

Holly mi-a facut o vizita total neasteptata si foarte placuta, de altfel, ieri. Pe langa faptul ca aceasta persoana ma face mereu sa rad cu lacrimi si sa uit de peisajul bacovian sau villonian in care traiesc, Holly este si extrem de darnica, mereu aducandu-mi ceva atunci cand vine pe la mine.

Ieri mi-a adus (pentru ca stie cat de mult ador asta) capsuni! Am fost incantata si m-am bucurat exact ca un copil, dand fuga rapid la cofetaria din colt pentru a cumpara frisca (este interzis consumul de capsuni fara zahar si frisca). Am inceput sa mananc si mi-am dat seama cat de mult timp a trecut de cand nu m-am mai bucurcat de o portie buna de astfel de fructe. Si Holly s-a bucurcat de bucuria mea.

M-au napadit imediat amintiri vagi, tulburi, pline de o dulce si amara bucurie, o fericire plenara, luminoasa, cum nu am simtit decat in copilarie, in anii de capsuni, cand mama se intorcea de la piata si aducea “un kil”. Le devoram imediat privind-o cu ochi adoratori si adulatori: ea era eroul meu, era modelul meu, era Dumnezeul meu. Dat fiind ca relatiile s-au racit complet, acum Merope o intruchipeaza pe mama: buna si blanda.

Verile stateam ore in sir cu mama de vorba, mai ales seara tarziu cand ea se intorcea, obosita, de la serviciu; o asteptam cu o cafeluta si priveam pe fereastra sa vad cand se apropie de bloc. Peste tot era miros de incins, de ars, totul se topea, dar eu eram fericita si iubita de familie.

Toti colegii mei se plictiseau in vacanta, insa eu mereu aveam ceva de facut si mereu asteptam week-endurile cand ne adunam toti in jurul mesei si glumeam, mancand in familie, uitandu-ne la televizor, la filme proaste sau la emisiuni plictisitoare. Ma hraneam cu cartile date de mama si cu micile jucarii si papusi pe care le aveam si le adoram. Deseori ma puneam in fata oglinzii imbracata cu cate-o rochie de-a mamei ce ma facea o Degetica, cu pantofi cu toc micut, dar care atunci imi pareau adevarate turnuri, si cu fata manjita de ruj, farduri si mascara.

Mama se amuza teribil cand ma vedea si rasul ei umplea toata casa de lumina si stralucire diafana: era distinsa ca doamna T., inteleapta ca Maartens Katy, dar si exuberanta (desi trista pe dinauntru) precum Griuşenca. Daca m-ar vedea in ce hal am ajuns, ar plange si s-ar macina in interior pana la distrugere. De aceea nu o sun niciodata.

“… fermecator si dezolant in acelasi timp?”

Pe tot parcursul week-endului am fost atenta sa vad ce puncte din cele spuse de clientul meu au fost atinse in escapada (ne)vinovata in Sibiu. S. Gio este, in mod clar, clientul meu preferat si pseudo-protectorul meu.

Sexul nu a fost asa des pe cat ma asteptam, uneori uit ca, desi tanar in interior, S. Gio are o varsta care nu mai incurajeaza excese, nici chiar sexuale. Am facut-o de patru ori in doua zile jumatate, de fiecare data fiind sex banal, cu ejaculare intra-vaginala precedata de o felatie scurta dar foarte eficienta. In ¾ din timp S. Gio a lucrat la laptop si acest lucru s-a reflectat in epuizarea totala. Traind intre patru pereti cu el peste 60 de ore, am observat diferentele.

Luxul in schimb a fost total: m-a impresionat vila care, de la culori pana la texturi, se muleaza perfect in tipologia de “mansion”; stil baroc, cu insertii clasiciste, culori terne si distinse, tablouri (cele mai multe cópii, evident) bine alese: Magritte, Degas si Rembrandt (care a costat scandalos de mult, chiar fake fiind). M-am imprietenit imediat cu femeia din casa care facea orice de la mancare la spalat WC-uri pentru ca si-a dat seama in ce calitate populez căsoiul.

In ceea ce priveste banii, m-a onorat cu o suma frumusica la care s-au adaugat, evident, mancarea exotica si fina, patul cu asternuturi pufoase si bai lungi, spumoase (si la propriu, si la figurat). Dar oricum as fi fost incantata pentru ca cinefilia amandorura a fost indelung discutata, cu exemplele de rigoare, critica cinematografica etc. Inca mai disputam daca “Amadeus” sau “Shakespeare in love” este cel mai maret si profund film facut vreodata!

Sublim, intr-adevar, a fost serialul pe care l-am vazut si de care acum sunt dependenta: Mad Men! Desi nu m-a uns “pe sufletul de curva trista si singura”, m-a facut sa inteleg si sa ma resemnez cu ideea ca in orice epoca, oamenii au fost si sunt EXACT la fel: de la modul in care fac sex si afaceri, pana la modul in care privesc concepte ca altruismul, psihopatologia sau rolul femeii in societate.

Amuzant a fost cand, facand sex a patra oara si intrand destul de bine in rol, gemand plina de excitatie, vorbind dirty (“baga-mi-o adanc!”) si impingandu-l de fese inspre mine, S. Gio brusc s-a oprit si m-a intrebat: “Crezi ca relativa monotonie plina de subintelesuri a acestui serial il face atat de fermecator si dezolant, in acelasi timp?”

Rapita

S. Gio m-a rapit astazi, 29.octombrie.2010, ora 18:00, fara macar sa ma anunte cu mai mult de 15 minute inainte (ca sa apuc sa-mi fac un mic bagaj) si m-a dus rapid-rapid in Sibiu, la casa “de vacanta” pe care o are acolo. Ma asteapta, dupa spusele lui, un week-end scaldat in sex (de orice fel, in orice pozitie doreste el, dar totul distins), lux de 7&½ stele, bani destui pentru deranj si, cel mai inedit, vizionarea unui serial “sublim”, care ma va unge pe sufletul de curva trista si singura.

Donc, “je m’en vais/ Au vent mauvais/ Qui m’emporte/ Deçà, delà,/ Pareil à la/ Feuille morte.”, precum spune simbolistul Verlaine.