Cartarespeare

Astazi de dimineata cand am deschis ochii si am vazut aceeasi fereastra cu perdele bej-deschis, ca in fiecare zi, m-am simtit mult mai fericita decat de obicei. Motivul? Sergiu era langa mine, si el pe jumatate trezit. M-am apropiat de bratul lui puternic si i-am inconjurat abdomenul cu mana, oftand fericita. Mi-a zambit si m-a sarutat, incet urcandu-se pe mine si simtindu-i penisul dur, fierbinte, in zona bazinului meu. Am facut dragoste parfumata precum dulceata de trandafiri si romantica precum poezia “Lacul” a lui Eminescu, simtind mereu respiratia lui pe buzele mele.

Am mancat micul-dejun in liniste si armonie: toast cu pate de somon si lapte cu cereale Cini Minis. Vorbeam vrute si nevrute, zambeam, eram fericiti. Am coborat cele trei etaje mereu tinandu-ne de mana, eu intr-o rochie alba, vaporoasa si semi-transparenta. Ne-am plimbat prin parcul de langa apartamentul meu toata dimineata, citind literatura proasta, ieftina si facand planuri pentru cea mai aproapiata vacanta si destinatia turistica pe care o voiam.

La pranz, m-a dus la un restaurant si am baut un pic cam prea mult vin, insa fericirea era atat de coplesitoare, incat nu mai stiam care sunt limitele realului si ce este onirism sau fantasma. De dupa-amiaza ne-am intalnit cu prietenii nostri comuni, Merope fiind cea mai fericita si solara dintre toti (si cea mai frumoasa, de altfel). Dupa mult poker si certuri amicale pe subiecte politice, am decis sa mergem cu totii in club seara (fiind week-end).

Am dansat, stand tot timpul lipita de corpul lui Sergiu, soptindu-i la ureche vorbe dulci, nevinovate, sexy si simtindu-i parfumul-sigla al zilelor bune dintr-un trecut anistoric. Mana lui pe talia mea ma tragea mereu mai aproape, si mai aproape de el, iar dorinta ni se vedea in ochii amandurora.

Am ajuns acasa in pasionale sarutari, in miez de noapte inmiresmat cu flori de tei si iarba proaspata, umeda; dormitorul era in penumbra, un singur felinar galbui luminand asternuturile lucioase, de matase. M-a intins cu grija, excitandu-ma doar cu privirea patrunzatoare si concentrata. La scurt timp, si ca printr-o vraja, am simtit orgasmul…

In acel moment mi-am deschis ochii, traind ultimele fractiuni de secunda din orgasmul visului erotic, gasindu-ma cu picioarele unite si incordate. Totul a devenit brusc dureros de real si de viu, de tangibil; lacrimi au izbucnit si suspinele inca duceau cu ele melancolia visului. Intrebarea este: eram mai aproape de “Visul” lui Cartarescu sau de “Visul unei nopti de vara” a lui Shakespeare?

Cina cea de taina

M-a sunat, in sfarsit, X. I-au luat aproape doua saptamani sa faca acest gest de un eroism suprem si sublim; nu ma intereseaza de ce i-a luat asa de mult, de ce, dupa atata timp, totusi a vrut sa ma sune si de ce eu am acceptat desi nu am simtit vreo atractie fatala (sau macar modesta) pentru el.

Cert este ca m-a invitat in oras, la clasica si cliseica „cina romantica” ce presupune cocktail dress, machiaj cu tus, ruj care sa tina mult si parfum fluid ce trece peste masa care ne desparte. M-am simtit in acel moment ca o socialite tampitica, precum Carrie Bradshaw cand a fost invitata pentru prima oara in oras de Big. Nu am mai avut un „date” de ani si ani de zile (probabil ultimul a fost in timpul relatiei cu Sergiu, deci acum peste patru ani), iar ideea de a ma aranja pentru un barbat si nu pentru sex, ci pentru discutii lungi si priviri languroase, m-a excitat efectiv.

„Cred ca as putea trai toata viata cu un barbat impotent atata timp cat ma iubeste, ma asculta si ma intelege”, mi-am zis cautand exasperata si disperata o rochie acceptabila pentru aceasta ocazie. Am rugat-o pe Merope sa-mi stranga pagubele de pe campul de razboi si sa le puna in ordine.

Spre usurarea si fericirea mea, cina a fost una dintre cele mai banale posibile, dar atat de odihnitoare pentru mine, ca prostituata. Am vorbit despre mass-media, politica externa si pictura (se pare ca este singurul domeniu din arta care il intereseaza; se si pricepe, cat de cat), am mancat ecologic si am baut vin alb. A fost incredibil de revigorant, exact ca un elixir ce te purifica de toti demonii sexuali si perversi pe care ii ai in corp. Traiam fericire in stare pura: felix felicis (am aflat mai multe detalii decat am dorit despre Harry Potter de la Merope care, ca profesoara, e la curent cu ultimele nebunii ale tinerilor).

Nici nu mi-am dorit mai mult decat atat si i-am multumit pentru ocazia aceasta atat de relaxanta si tonifianta. X. a ramas un veritabil gentleman pana la sfarsit si nu a facut decat sa ma sarute in fata scarii, inainte de despartire. I-am promis ca il sun si asta vreau sa fac. Sunt mult prea fericita ca sa ma pot gandi ce va fi mai departe. Tot ce stiu este ca vreau sa-i simt parfumul (nu am idee ce este si nici nu doresc sa aflu) pentru totdeauna, si ca mi-ar placea sa amanam sexul cat de mult posibil: este totul atat de fermecator fara el. Viata imi apare in noi culori si mi-au disparut gandurile sumbre despre el ca impotent sau virgin. Acestea sunt, pur si simplu, beside the point.

Seara de poker (Chapter II)

M-am asezat zambind seducator (deja nu ma mai amagesc, stiu ca atunci cand sunt singura cu un barbat trec imediat pe profilul curva) si aprinzand tigara cat mai elegant si feminin cu putinta. Am inceput sa vorbim despre vrute si nevrute, eu deviand de la subiectul serviciul meu, el incercand sa afle cat mai multe despre mine. Dupa ce am stins tigarile, ne-am ridicat in acelasi timp si ne-am aplecat capetele peste balcon, privind in jos.

M-a luat imperceptibil de sold si m-a tras langa el; m-a sarutat intens, respirand adanc si oftand de placere. Eu am ramas total lucida, cu ochii deschisi, privind fata ce acum avea porii mult mariti si deschisi; ii simteam mustata aspra deasupra buzelor si mirosul de parfum scump dar dat cam mult.

Restul serii a decurs normal, am pierdut la poker, am mancat mai mult decat voiam, am ascultat muzica si m-am certat cu Vineri ca inca nu mi-a trimis niste poze. Lumea a inceput sa plece rand pe rand si am ramas singura cu X care parea stanjenit de aceasta situatie (dar nu stiu de ce). Otilia, la plecare, mi-a facut cu ochiul zambind complice si foarte multimita de sine; probabil ne vedea deja casatoriti, cu doi plozi si un catelus de talie mica.

Ne-am asezat pe canapeaua lunga, bej, din piele si am continuat discutia, eu asteptand ca el sa mai faca vreun gest, sa-mi mai dea un sarut. Nu a facut nimic din toate acestea, desi se vedea ca era foarte excitat numai privindu-ma, asa ca m-am apropiat periculos de mult de el si l-am ademenit cu saruturi foarte usoare pe gat. Il simteam cum tremura si cum se fereste sa-mi puna mana pe picior, pe pulpa, apoi si mai sus.

A plecat de la mine asa cum a venit: eu am ramas total mirata si perplexa, cu ganduri sumbre si sucite, de curva consumata (ori e impotent, ori e virgin), iar el mi-a luat numarul de telefon si e-mailul, zicand ca ar vrea sa ne mai vedem. Nu stiu daca a mintit sau nu.

Uneori uit

Uneori uit cat de trista si plina de durere este viata mea; ma ocup de multe lucruri: de la ultimele detalii de decoratii pentru noul apartament in care m-am mutat, pana la telefoanele de complezenta date prietenilor mei si culminand cu orele lungi de munca, in negura noptii. Dar sunt si momente, in orele moarte ale zilei (cel putin pentru mine), cand imi amintesc in ce zona intunecoasa ma aflu. Pornind de pe la 15-16 si terminand cu ora 18:30, incep sa-mi vina in minte multe ganduri negre. Ma inconjor de lucruri pentru a umple golurile interioare. Este adevarul care m-a pocnit acum 3 minute, in timp ce scriam. Ma tot intrebam de unde vine lacomia asta uriasa din ultima perioada; acum inteleg.

Imi amintesc multele momente frumoase traite in adolescenta tarzie si doare cumplit sa stiu ca nu vor reveni. Figura lui Sergiu, desi foarte cetoasa si fara detalii imi zambeste din spatele amintirilor si ii simt parfumul in nari, desi nu l-am mai simtit de ani buni. Inca il visez noaptea. Nu i-am mai scris numele de mult timp si sa-l tastez, sa-l vad asternut aici imi rasuceste stomacul. Deseori reusesc sa uit, sa-mi ocup timpul cu altceva, insa uneori mai rabufneste.

Uneori uit ca dupa terminarea relatiei, mi-au trebuit aproape 6 luni jumatate ca sa sterg in sfarsit ultimele poze de la si cu el, ultimul contact cu trecutul; si am facut asta plangand. Mi-au trebuit sase luni, atunci, pentru a-mi da seama ca nu voi fi gata inca mult timp pentru a avea o relatie cu cineva. Sergiu imi va umbri viata mereu pentru ca l-am iubit enorm de mult, mult mai mult decat am avut vreodata curajul sa recunosc, chiar si fata de mine insami, in intimitatea gandurilor mele.

Mi-am dat seama ca imi va trebui mult timp sa-l cobor de pe gigantescul piedestal pe care el statea atunci, loc de unde imi urmarea si guverna fiecare rasuflare, pas, fiecare gest. Stiam ca va fi pentru foarte mult timp aschia din creierul meu, zgarda din jurul gatului, semnul facut pe brat cu fierul inrosit, cicatricea adanca ce lasa pielea zbarcita. Mi-a luat peste 4 ani de zile sa-mi dau seama ca nu-l voi putea uita niciodata si ca a reusit sa ma schilodeasca atat de mult incat sa nu ma pot imagina langa altcineva in afara de el.

Chiar daca uneori uit, ma iau cu alte activitati si pot fi chiar multumita de situatia mea, nu pot scapa de Umbra mea, el, Sergiu, care ma insoteste orice as face. Este acolo, nu ma paraseste niciodata, iar uneori ma trage de maneca pentru a-mi aminti ca nu a disparut, ca ma bantuie pe veci.