Violet Hill si Mircea Cartarescu

Ultima vizita de la Lord m-a lasat cu un profund gust amar in gura. Mi l-am imaginat mereu ca tipul de om total cinic, acid si dispretuitor vis-à-vis de orice lucru profund, complex si abscons. Insa ultima intalnire (in acelasi decor cu perdele grele, bordeaux si jazz vocal in surdina) mi-a schimbat un pic aceasta parere. Era atat de indispus incat aproape ca nu a mai putut face sex.

Mi-a povestit intai cu lux de amanunte despre noua (adica ultima) aparitie din vara trecuta (parca?) a noii carti a lui Mircea Cartarescu (unul din scriitorii lui preferati; ma si mir ca mi-a vorbit de ea asa tarziu) si, desi, dupa spusele lui, cartea se axeaza pe ironie fina si umor satiric, lecturarea ei l-a deprimat cumplit. Mi-a recomandat cartea (facand intai vaste referinte despre alte lecturi inca mai delicioase ale lui: “Baroane!”, “Pururi tanar, infasurat in pixeli”, “Levantul”, “Jurnal”, ambele volume etc. etc.) si mi-a povestit in principal despre ultima povestioara, “Bacoviana” care i-a amintit de copilarie lui din Bacau.

Apoi mi-a spus ca fiul lui asculta foarte mult Coldplay (vad ca aceasta formatie de rock ma bantuie, vezi “Shelf of shame”) si ca, ascultand una dintre melodiile lor, Violet Hill, l-a izbit asemanarea cumplita dintre aceasta bucata si Cartarescu, scriitura si caracterul sau. Mi-a pus melodia care m-a impresionat intr-un anumit grad; apoi a inceput sa-mi spuna ca se simte batran si ca se compara cu amintitul scriitor (se pare ca au aceeasi varsta), vazand diferente uriase: el, Cartarescu, este tanar in interior, un scriitor de succes, cu talent, with good looks, in timp ce Lordul ramane un om de afaceri stins pe dinauntru, care nu se mai poate bucura, ci doar mahni citind literatura si consumand arta.

Am incercat sa-l imbarbatez, desi m-a descumpanit dezorientarea si pierderea lui sufleteasca, apoi am inceput sa-l excit, folosind cele mai de succes si brevetatele mele proceduri, care niciodata nu dau gres, sunt infailibile. A mers ce a mers, tipul a inceput sa ma penetreze usor, cu sprancenele aproape unite de incruntare si privirea sticloasa, goala, ingropata undeva in asternuturile beige; dupa un timp, insa, am simtit ca penisul ii devine semi-flasc si ca abia mai simt ceva din acea penetrare.

Pana la urma ne-am consolat cu o felatie pe cinste, care, chiar si pentru un impotent, fara instrumentele de rigoase, ar fi dus la fatalitatea orgasmului. A parut ceva mai tonic dupa asta, insa, pentru prima oara, am plecat de acolo fara sa primesc clasica si vesnica ultima replica, trademark-ul lui, iar tigara Captain Black, cu vanilie, a ramas in pachet, pe noptiera, nefumata.

Le nymphoman

Una dintre partile frumoase ale meseriei de curva este diversitatea contactelor umane si a tipurilor de servicii pe care le indeplinesti. Sexul este, poate, una dintre cele mai variate forme de pseudo-arta si numai cei care au idee despre Kama Sutra stiu la ce ma refer. Activitatea poate varia de la un simplu sex curat, pe care sotia nu il da deloc acasa sotului obosit, pana la adevarate sodomii ingloband sex cu mai multe persoane in acelasi timp, exhibitionism, fetisism, sado-masochism, voyerism etc.

Spre exemplu, unul din clientii mei foarte vechi si de altfel foarte fidel, este un adevarat nimfoman netratat. Recunosc insa ca nu stiu sigur daca ce are el intra in categoria de “Sexual addiction” sau este doar “Hypersexuality”. Am citit foarte multe despre starea lui si, desi il cunosc mai bine ca oricine, ramane un mare mister. Acest distins domn are cea mai bogata imaginatie posibila si vine la mine de 3 ori pe saptamana, de fiecare data propunand o idee noua.

Desi pentru mine e flatant ce face si imi dau seama ca ma imbogatesc de pe urma lui, i-am sugerat sa se trateze, mai ales dupa ce am aflat ca are o iubita cu care este foarte cenzurat si inca trei curve pe care le viziteaza. Mereu cand vine el, programul este foarte original, distractiv, uneori aluneca usor in periculos (cand vine ca un hamesit si efectiv imi sfasie hainele de pe mine). Este cel mai tanar client fidel al meu si este un adevarat animal in pat.

Merope nu poate intelege cum vine asta, nu ii incape in minte ideea ca este o boala, exact ca orice alta forma de dependenta. Apetitul lui sexual nu este niciodata potolit, iar rutina il distruge si il poate duce la adevarate razboaie in pat. O data, dupa o saptamana in care nu m-a vizitat deloc, am avut ghinionul sa ma aleg cu o zgarietura imensa si adanca pe spate si cu doua vanatai pe brate. Anusul meu era distrus si stiu ca pe la jumatatea sexului am lesinat de sperietura si durere. Si-a cerut miliarde de scuze si a platit toate costurile medicale.

In general, insa, este un client foarte placut pentru ca aflu lucruri noi, ma provoaca la experiente exotice si pozitiile sunt adevarate acrobatii; preferintele lui includ sexul in picioare, cu mine imobilizata la perete, sexul tip viol, in care eu ma zbat ca o nebuna, felatie condusa de el (prin impingerea capului, ajustarea adancimii intrarii in gura a penisului etc.) si masochismul feroce: biciuri, catuse, legat de scaun cu sfori, sau pe jos, cu fata in sus, lovit cu pantofii cu toc cui in diferite zone, injuraturi si alte asemenea.

Recunosc ca uneori ii cer un tarif mai mare pentru ca ajunge sa-mi puna creierul pe moate si corpul in mare dificultate. Dar per total, e unul dintre clientii mei preferati.

No Lady Marmalade

Ascultand muzica la Winamp in timp ce-mi pregateam o omleta, am auzit intr-un interval de timp relativ scurt (dat fiind ca am aprox. 3000 de melodii in playlist), de 3 ori la rand, melodia Lady Marmalade. Apoi, curioasa, am revazut clipul filmat in 2001 (pe vremea cand ascultam muzica asa cum acum fac sex) si m-a contrariat viziunea total neverosimila si eufemistica legata de curve. Poate unii nu au idee si poate altii cred ca este similar cu ce vad pe ecran, insa viata de tarfa, mai ales acel tip de tarfa care este prezentat in clip, nu arata nici pe departe atat de glamorous si glittery.

In primul rand, nimeni, niciodata, nici chiar eu, nu s-ar imbraca astfel pentru a atrage clienti si a le oferi sex pe bani. Toata acea opulenta de texturi, culori si accesorii este ireala: 1. costul pentru o vestimentatie ca cea de acolo este exorbitant; 2. nu e deloc comod sa porti cercei-candelabru in timpul felatiei cu viteza sporita. Nicio curva nu poarta pene in cap, manusi de dantela si, peste, inel Manoush cu piatra intimidanta, asa cum are Mya.

In al doilea rand, nicio curva nu-si permite asemenea machiaj sau coafura. Multitudinea de gene false, nuante in degrade pe ochi, manichiura cu model sau cu perle lipite sau blush translucid sunt doar niste vise utopice pe care o tarfa le are, dar pe care aproape niciodata nu le atinge. Tot ce-si poate permite cu adevarat o astfel de femeie este un ruj rosu (nici vorba de creion contur), deseori spalacit si luat cu limba, si un fard pulbere negru, intins si curs. Daca este mai “instarita”, aplica si un strat subtire de mascara.

In al treilea rand, decorul in care ele lucreaza nu presupune aproape niciodata pat cu baldachin si voal roz-bombon sau portocaliu-piersicuta cu franjuri jucausi, perne rosii, moi, din satin si asternuturi luxuriante care matura gingas si lasciv parchetul proaspat lacuit. In viata adevarata, curva presteaza intr-un apartament mizer, cu calorifer desprins din perete, gauri in tapet si parchet scartaitor. Si, de asemenea, nu au servitoare care sa le machieze sau sa le aduca lanturi scumpe de la admiratori secreti.

In ultimul rand, curvele niciodata NU: au parul roz, ca little miss Pink, au asemenea volum capilar precum Christinica A. si nici nu sunt masculine ca Lil’Kim (“Lil’Kim, fii barbata!”).

Nu vreau sa par dura sau anti-comerciala, stiu ca e normal sa se prezinte asa un clip pentru public, insa este oarecum vexant sa stii ce face si in ce lume traieste o biata tarfa si apoi sa vezi asemenea opulenta. Nu este deloc asa. Nu ar fi rau sa vina cineva cu varianta adevarata: femei planse si maltratate, fara niciun viitor. Recunosc insa ca singurul element intr-adevar verosimil in acel clip este aparitia si tipologia lui Missy Elliot care, intr-adevar, ar face un P.I.M.P. bestial.

Dat fiind ca nu am „voie” sa postez niciun fel de clip din cauza copywrightului (si am incercat vreo 4 vairante diferite), o sa pun linkul de la contul oficial Vevo, pentru cei care doresc sa vizioneze:

http://www.youtube.com/watch?v=RQa7SvVCdZk&feature=fvw

“… fermecator si dezolant in acelasi timp?”

Pe tot parcursul week-endului am fost atenta sa vad ce puncte din cele spuse de clientul meu au fost atinse in escapada (ne)vinovata in Sibiu. S. Gio este, in mod clar, clientul meu preferat si pseudo-protectorul meu.

Sexul nu a fost asa des pe cat ma asteptam, uneori uit ca, desi tanar in interior, S. Gio are o varsta care nu mai incurajeaza excese, nici chiar sexuale. Am facut-o de patru ori in doua zile jumatate, de fiecare data fiind sex banal, cu ejaculare intra-vaginala precedata de o felatie scurta dar foarte eficienta. In ¾ din timp S. Gio a lucrat la laptop si acest lucru s-a reflectat in epuizarea totala. Traind intre patru pereti cu el peste 60 de ore, am observat diferentele.

Luxul in schimb a fost total: m-a impresionat vila care, de la culori pana la texturi, se muleaza perfect in tipologia de “mansion”; stil baroc, cu insertii clasiciste, culori terne si distinse, tablouri (cele mai multe cópii, evident) bine alese: Magritte, Degas si Rembrandt (care a costat scandalos de mult, chiar fake fiind). M-am imprietenit imediat cu femeia din casa care facea orice de la mancare la spalat WC-uri pentru ca si-a dat seama in ce calitate populez căsoiul.

In ceea ce priveste banii, m-a onorat cu o suma frumusica la care s-au adaugat, evident, mancarea exotica si fina, patul cu asternuturi pufoase si bai lungi, spumoase (si la propriu, si la figurat). Dar oricum as fi fost incantata pentru ca cinefilia amandorura a fost indelung discutata, cu exemplele de rigoare, critica cinematografica etc. Inca mai disputam daca “Amadeus” sau “Shakespeare in love” este cel mai maret si profund film facut vreodata!

Sublim, intr-adevar, a fost serialul pe care l-am vazut si de care acum sunt dependenta: Mad Men! Desi nu m-a uns “pe sufletul de curva trista si singura”, m-a facut sa inteleg si sa ma resemnez cu ideea ca in orice epoca, oamenii au fost si sunt EXACT la fel: de la modul in care fac sex si afaceri, pana la modul in care privesc concepte ca altruismul, psihopatologia sau rolul femeii in societate.

Amuzant a fost cand, facand sex a patra oara si intrand destul de bine in rol, gemand plina de excitatie, vorbind dirty (“baga-mi-o adanc!”) si impingandu-l de fese inspre mine, S. Gio brusc s-a oprit si m-a intrebat: “Crezi ca relativa monotonie plina de subintelesuri a acestui serial il face atat de fermecator si dezolant, in acelasi timp?”

Lordul

Unul dintre clientii mei preferati este Lordul. L-am boteza astfel pentru ca imi aminteste de lordul Henry din “Portretul lui Dorian Gray”. Este distins, cinic, plin de cultura si care te-ar putea manipula usor daca nu ai avea scaun la cap. Din fericire, curvele, dupa o vreme, sunt cele mai putin influentabile fiinte si eu mereu zambesc dulce, din coltul buzelor, cand incearca sa-mi schimbe parerile.

Serile noastre intotdeauna incep printr-o discutie intelectuala legata de ultimele noastre lecturi (a fost exasperat cand i-am spus ca nu mi-a placut Proust in liceu si extaziat cand l-am asemanat cu lordul Henry); are principii de viata sanatoase, dar dure: fiinta umana este demna de dispret si extinctie, Aristotel ramane cel mai de seama vizionar, iar psihologia este pentru cei slabi, care cred inca in bine si in complexitatea firii umane. De la el am invatat de ce merita sa storci banii micii burghezii.

Dupa un pahar de vin rosu demi-sec, cu un buchet pe masura cinismului clientului meu, trecem la lucrurile serioase: se da in vant dupa sexul anal si are amuzantul obicei de a ma plesni usor pe fund in timp ce intra in mine. Imi spune mereu “fetito” si nu suporta sa fie vreo lumina prin preajma cand geme incet. De-asta alege camere cu perdele grele, din catifea. Are un ritm de penetrare alarmant si ametitor, insa este tot timpul atent sa nu ma doara spatele sau sa nu-mi julesc genunchii la felatie (imi asaza perne moi pe jos).

La sfarsit fumeaza mereu o tigara Captain Black cu vanilie, privindu-ma prin fumul gros si zambind “nemuritor si rece”. Invariabil, vrea sa aiba ultimul cuvant, asa ca trage o concluzie categorica, fara drept de veto, despre discutia noastra anterioara. Apoi se gandeste la Goethe si Charlie Chaplin, dorind sa ramana si el la fel de potent la o varsta matusalemica. Plec de la el zambind, mereu bine-dispusa si cu sufletul mai spalat intelectual vorbind.

 

Shelf of shame

Pentru mine, ca femeie de afaceri, foarte ocupata si care isi ia in serios munca pe care o presteaza, micile atentii oferite de clientii mei, ca multumire pentru modul profesionist, cu responsabilitate si datorie, in care imi fac treaba, le pastrez mereu cu mare stima si mandrie. Mi-am si aranjat, in camera de studiu, un raft special pe care asez astfel de mici obiecte de la clienti. Cele mai “dragi” sufletului meu sunt florile care, evident, s-au ofilit, dar pe care le-am imortalizat presandu-le in cea mai groasa carte pe care o detin: un tom gargantuesc cu Operele Complete ale lui Shakespeare. Asa scriitor, asa cadouri.

Raftul e plin de carti postale exotice de la clienti straini, veniti la mine o singura data ca parte a unei distractii, cateva poze facute cu clienti in pozitii decente: la o masa, la un club, cu un pahar de vin alb etc. Tin acolo si amintirile triste, cum ar fi catarama de la o curea care m-a inrosit si invinetit intr-o seara cu luna plina, in timp ce inghiteam samanta unui nespalat. Intr-un mic borcan am, bagat la formol, dintele fostului meu peste, dinte pe care eu, cu propriile mele maini (de fapt, cu un cleste) l-am scos dupa ce l-am drogat ca lumea inainte sa-l parasesc de tot acum aproape 8 luni. Da, este un suvenir grotesc, ingretosant, care imi face gura punga de scarba, insa il tin acolo, in fata, pentru a nu uita NICIODATA prin ce a trebuit sa trec si cat de mult timp mi-a luat sa-mi dau seama ca se poate si mai bine.

Majoritatea obiectelor sunt de uz strict feminin: o esarfa rosie, Valentino, de la clientul care m-a salvat de la viata aceea mizera; el este idealul meu masculin (despre el alta data). De la el am mai multe lucruri printre care si o bratara de cristale Swarovski bleu si petalele unei panselute galbene cu margini violet. Da, desi o floare banala, m-a impresionat fragilitatea si simplitatea ei, a cadoului in sine, venit de la un asemenea om, incat am pus-o intre paginile tragediei “Romeo si Julieta”, la scena balconului. Corny, ain’t it?

Un alt obiectel interesant este un ruj Burjois, luat special pentru o seara extrem de “fierbinte” in care clientul a tinut sa ma machizeze el insusi si, doar astfel aranjata, sa-i fac o felatie pe cinste, cu deep throat en gros. Dupa sex oral a urmat un sex vaginalo-anal foarte murdar si pervers care m-a amuzat.

My shelf of shame ramane inca larg deschis pentru viitoare mici cadouri si atentii de la clientii vesnic ingrijorati de starea mea, dorind sa nu-i uit, sa insemne ceva pentru mine. As adauga acolo un mini-CD (am inteles ca sunt doar de 200 Mib, mais je ne sais rien…) in care sa pun doar melodia Parachutes a lui Coldplay. Un client a reusit sa ma faca sa plang isteric punandu-mi-o, accidental, in masina.

Threesome sau Tanarul efeb si tipessa

Inainte de a continua, doresc sa fac o clarificare a ceea ce inseamna pentru mine threesome in raport cu menage-a-trois. Primul reprezinta ceva frumos, proaspat, cu iz de iarba umeda de primavara, facut doar intre tineri inca inocenti; menage-a-trois-ul este folosit de oamenii de tranzitie intre varsta a doua si a treia, care nu mai au niciun pic de imaginatie sau placere in pat si recurg la astfel de “artificii” (aceeasi parere o am si vis-à-vis de role-play in pat). Threesome-ul imi creeaza speranta si tristete dulce dorind un viitor mai bun, menage-a-trois-ul imi creeaza pierdere in neant si in durerea trecutului.

Asa ca, de curand, am avut parte de un threesome neasteptat, venit ca un venin acid peste rana numita “viata mea de toate zilele”. Tanarul este fiul unui client relativ fidel de-al meu, insa nu am vrut sa aflu in ce circumstante si-a dat seama de cercul feminin frecventat de parintele lui. Tanarul efeb a inchiriat o camera de hotel pentru iubita lui si pentru mine si ne-a primit relativ emotionat; tipa era mult mai dezinvolta si s-a dezbracat rapid.

A fost, in sine, o partida usoara, cu o felatie voit mai slabuta pentru a nu-l intimida pe junele efeb si cu masturbare. Tanarul a inceput cu mine penetrandu-ma, in timp ce eu umezeam labiile moi ale tipessei; a trecut la ea, cand a simtit ca ejaculeaza, rugandu-ma pe mine sa ma masturbez; asta a tinut ceva, pana cand el a reusit sa se re-excite si sa se deserte in interiorul tipessei care in acel moment si-a intors ochii reci de Venera spre mine. Nu am inteles de ce.

La sfarsit abia, tanarul a dorit sa ne si mangaiem, sarutam si alte cele intre noi, fetele, ceea ce pe mine m-a mirat (insa nu am comentat). La sfarsit m-a rugat cu o privire usor pierduta sa raman peste noapte si sa dorm impreuna cu ei in pat, daca nu am alte “aranjamente”. M-am simtit murdara si scarboasa pentru acel pat pur al celor doi tineri, insa oferta baneasca a junelui efeb a fost mult prea tentanta. Bineinteles ca nu am putut adormi si nici tipessa; respiratia de om treaz a tradat-o. Lacrimile mi-au curs aproape toata noaptea si nu mi-am putut da seama de ce.

Abia de dimineata, cand tanarul efeb m-a condus pe holisor si mi-a inchis intr-un mod politicos si silentios usa in nas, mi-am dat seama ca semana foarte mult cu Sergiu; pe el l-as vedea facand un astfel de gest subtil-jenant unei tarfe. In taxi am desertat hohotele cu sughituri intr-un servetel.

Un mec…

M-am procopsit fara sa vreau cu un client nou. La inceput nu am vrut in ruptul capului sa accept propunerea facuta de un alt client al meu, foarte fidel, bine-crescut si care mereu miroase a Aqua di Gio. Insa Signore Gio a reusit sa ma corupa; noul client m-a frapat la inceput prin gradul inalt si alarmant al lipsei lui de par pe corp; nici macar pe picioare, cea mai banala si mai des intalnita zona piloasa, nu se gasea niciun firisor. Era deja albit la par, iar expresia de pe fata arata clar nefericirea unei vieti anodine, in care sotia sta la cratita tipad si facandu-l lenes, copii nu exista, poate doar un caine de talie mica, batran si el; l-am vazut stand la un birou zi-lumina, avand un serviciu exasperant si obositor. Nu am gasit niciun semn distinctiv, asa ca l-am botezat, simplu, un mec.

M-a surprins insa cat de distins si politicos era; un pic timid la inceput, a reusit intr-un final sa-si despleticeasca limba si mi-a vorbit in cei mai poetici termeni posibili despre economie, banci, dobanzi si afaceri in finante. Era, in mod sigur, prima data cand vizita o curva pentru ca mi-a soptit cat de frumoasa sunt. M-a facut sa ma simt prost, ca un covor ieftin, dar pictat in culori stridente.

Si in pat a ramas la fel de politicos si cumpatat ca si pana atunci, singura pretentie fiind o felatie; l-am simpatizat indeajuns de mult incat sa ma straduiesc si sa-i ofer o experienta “extatica” (termen folosit de el legat de placerea de a castiga la bursa). M-a penetrat pe la spate, gemand incet si impingandu-mi fesele cu palmele lui mari. M-a rugat sa stau eu peste si, in timp ce ma miscam ritmic, mi-a mangaiat sanii in cele mai diverse feluri posibile. La ejaculare m-a uimit cantitatea uriasa de sperma iesita din orificiul minuscul.

La sfarsit, s-a intins pe pat oftand de oboseala (probabil un gest facut mereu dupa sex cu sotia) si mi-a multumit. M-am simtit din nou umila si i-am evitat privirea, imbracandu-ma si mergand spre usa. Cand mi-a inmanat banii, ii simteam demni de dispret si nedemni de mine; nu meritam bani de la un asemenea om nefercit, animal singur si trist, ca si mine.

Taxiul ma asteapta la scara, sa ma conduca intr-o inca alta noapte plina de suspans si sex. À Bientôt!