Rapita

S. Gio m-a rapit astazi, 29.octombrie.2010, ora 18:00, fara macar sa ma anunte cu mai mult de 15 minute inainte (ca sa apuc sa-mi fac un mic bagaj) si m-a dus rapid-rapid in Sibiu, la casa “de vacanta” pe care o are acolo. Ma asteapta, dupa spusele lui, un week-end scaldat in sex (de orice fel, in orice pozitie doreste el, dar totul distins), lux de 7&½ stele, bani destui pentru deranj si, cel mai inedit, vizionarea unui serial “sublim”, care ma va unge pe sufletul de curva trista si singura.

Donc, “je m’en vais/ Au vent mauvais/ Qui m’emporte/ Deçà, delà,/ Pareil à la/ Feuille morte.”, precum spune simbolistul Verlaine.

 

Importanta unei cravate

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am invatat, curva fiind, este legat de cravatele clientilor mei. Aceste “accesorii deja obligatorii” spun extrem de multe despre omul respectiv, pornind de la starea lui materiala pana la starea sufleteasca din acea zi/ acel moment. Pare greu de crezut, dar de cele mai multe ori, inainte sa viziteze o dama de consumatie, barbatii isi schimba cravata (uneori si camasa, daca au avut o zi mai obositoare sau daca aceasta nu se potriveste cu accesoriul in discutie).

Materialul arat clar cat de multi bani are respectivul client, iar latimea indica egoul, ambitia si cantitatea de perseverenta. Matasea (cea veritabila, evident) este cea mai fina alegere, alte materiale denotand clasa de mijloc. Starea sufleteasca a clientului se citeste atat din modul in care este afisata cravata, cat si din culoarea si modelul acesteia.

O cravata purtata sub o vesta, de exemplu, indica in mod clar dorinta de a nu epata; respectiva persoana este mai indispusa, nu doreste sa-si arate fortele economico-financiare, ba chiar i-ar placea o tacla in fata unui pahar de bere, casual. Cand este purtata fara vesta, doar cu sacoul inchis, trebuie inteleasa o atitudine gata de afaceri, dura, care taie in carne vie, la sange, si care va castiga orice batalie i se pune in fata; fiara urbana iese la suprafata. Intre aceste doua atitudini este, bineinteles, cravata purtata cu sacoul deschis.

Modelul pe cravata arata o stare jucausa, vesela, dorinta de tinerete, prospetime si jovialitate (evident, si aici conteaza tipul de model si combinatia nuantelor). Cand sunt uni, fiecare nuanta are indiciile ei: rosu- pasiune/violenta/semn de alarma; albastru- stare puternic intelectuala, dar si taioasa la nevoie; galben- veselie/ seninatate etc. Bineinteles ca fiecare nuanta are diferentele sale in interpretare.

Un barbat care poarta lavaliera (da, inca mai exista in clasele foarte inalte) este in general un om trecut prin viata si care are o avere gigantesca, solida si longeviva. Nu este in afaceri de ieri, de azi, a achizitionat totul in timp. Pe de alta parte, cei care inca poarta papion sunt cei abia intrati in lumea buna, inca tineri, necopti, poate chiar virgini, care se simt tantosi cu o avere venita pe nepusa masa, fie de la parinti, fie de la un noroc nesperat in afaceri.

Filosofia cravatei (nu, nu trebuie citit ironic) este una neasteptat de complexa si edificatoare, putand salva multe situatii neplacute. Pentru ochiul format, un om fara cravata este exclus de a avea o curva de lux: lipsa indiciilor precise date de acest obiect poate pune femeia in pericol si arata clar lipsa statutului social inalt. Eu, din start, refuz clienti care nu au cravata la prima intrevedere. Iar pe mine cravata m-a ajutat de multe ori sa invat cum sa ma port pe moment cu un barbat, ghicindu-i starea si adaptandu-ma (atat la discutie, cat si la sex).

 

Lordul

Unul dintre clientii mei preferati este Lordul. L-am boteza astfel pentru ca imi aminteste de lordul Henry din “Portretul lui Dorian Gray”. Este distins, cinic, plin de cultura si care te-ar putea manipula usor daca nu ai avea scaun la cap. Din fericire, curvele, dupa o vreme, sunt cele mai putin influentabile fiinte si eu mereu zambesc dulce, din coltul buzelor, cand incearca sa-mi schimbe parerile.

Serile noastre intotdeauna incep printr-o discutie intelectuala legata de ultimele noastre lecturi (a fost exasperat cand i-am spus ca nu mi-a placut Proust in liceu si extaziat cand l-am asemanat cu lordul Henry); are principii de viata sanatoase, dar dure: fiinta umana este demna de dispret si extinctie, Aristotel ramane cel mai de seama vizionar, iar psihologia este pentru cei slabi, care cred inca in bine si in complexitatea firii umane. De la el am invatat de ce merita sa storci banii micii burghezii.

Dupa un pahar de vin rosu demi-sec, cu un buchet pe masura cinismului clientului meu, trecem la lucrurile serioase: se da in vant dupa sexul anal si are amuzantul obicei de a ma plesni usor pe fund in timp ce intra in mine. Imi spune mereu “fetito” si nu suporta sa fie vreo lumina prin preajma cand geme incet. De-asta alege camere cu perdele grele, din catifea. Are un ritm de penetrare alarmant si ametitor, insa este tot timpul atent sa nu ma doara spatele sau sa nu-mi julesc genunchii la felatie (imi asaza perne moi pe jos).

La sfarsit fumeaza mereu o tigara Captain Black cu vanilie, privindu-ma prin fumul gros si zambind “nemuritor si rece”. Invariabil, vrea sa aiba ultimul cuvant, asa ca trage o concluzie categorica, fara drept de veto, despre discutia noastra anterioara. Apoi se gandeste la Goethe si Charlie Chaplin, dorind sa ramana si el la fel de potent la o varsta matusalemica. Plec de la el zambind, mereu bine-dispusa si cu sufletul mai spalat intelectual vorbind.

 

De retour

De obicei nu primesc clienti la mine acasa; dupa ce aproape 3 ani am fost obligata, de cele mai multe ori, sa fac sex in micul apartament al “patronului” meu, am renuntat la acest obicei. Nu pot suporta ideea de a dormi intr-un pat care, desi pare curat, este infestat de virusul preacurviei; nici ideea ca picioarele mele se intind peste mica fosta-pata de sperma.

Insa, am fost luata total pe nepregatite cand ieri seara a sunat interfonul si am auzit doar un vag “eu sunt” barbatesc. M-am gandit initial ca este unul din prietenii mei, insa cand l-am vazut pe un mec intrand pe usa cu cea mai plouata figura posibila, m-am ingrijorat un pic. L-am invitat in bucatarie si i-am facut o cafea in timp ce-i miroseam betia crunta care emana din el. Am ochit un cutit imens si am asteptat calma.

A inceput sa se planga de sotia lui care a inceput sa suspecteze ceva necurat cu toate aceste intoarceri acasa tarzii (da, a devenit un client fidel) si care ii face scandal, tipand ca din gura de sarpe. M-a privit cu ochi tulburi murmurand: “Am vrut sa vin la tine, esti singura care ma intelege”. A continuat cu niste complimente ieftine, de bauta: “Esti atat de frumoasa, ca nimeni altcineva. Ai si un suflet mare si as vrea sa ne vedem mai des, imi esti asa draga etc. etc.”

Nu am apucat sa mai zic ceva ca a si sarit la gatul meu si m-a obligat sa facem sex acolo, pe gresia din bucatarie. Am vazut ca nu e deloc agresiv si ca-mi pomeneste de un bonus pentru deranj, asa ca l-am lasat. Noroc ca eram intr-o fusta pentru ca ma pregateam sa plec si astfel a reusit sa dea repede boxerii jos. Mi-a smucit bluza salbatic, incepand sa respire greoi pe sanii mei.

L-am luat de gat in timp ce ma penetra scurt, dar foarte sever si sigur pe sine. Mi-am incolacit picioarele in jurul spatelui lui, cum stiu ca ii excita in general pe barbati si am inchis ochii incepand sa miorlai. A ejaculat rapid si, obosit, ca de obicei, s-a lasat pe mine, greu cum este, soptindu-mi la ureche vorbe dulci. M-a speriat un pic fascinatia pe care o simteam venind de la el.

L-am rugat sa plece, cerand neinduplecata bonusul si i-am zis sa nu mai vina la mine acasa ca a doua oara nu-l mai primesc. Sa rezolve problema cu sotia ca sa ne putem intalni, normal, la un hotel sau la un alt loc decent. A plecat cu capul plecat si sarutandu-mi mana.

Tratat de descompunere

Am trecut si trec de vreo doua saptamani printr-o perioada extrem de grea si stresanta, motiv pentru care nu am mai avut deloc timp sa scriu pe blog. Demult nu am mai simtit lucrurile pe care le-am trait in aceste zile.  Sper sa pot recupera timpul (si poate cititorii) pierdut(i).

Deseori ma gandesc, foarte deprimata, cat de ciudat este ca am ajuns intr-o astfel de situatie. Eram o tanara care promitea foarte mult, am fost data la scoala mai devreme decat normal, la 6 ani; am fost mereu premianta, in liceu am ajuns pe tara la olimpiadele de romana, franceza si engleza. In facultate eram a treia din anul meu si mandria profesorilor si a familiei mele. Odata cu masterul si cu despartirea de Sergiu, insa, totul a luat-o pe panta descendenta si decadenta. Am continuat sa ma infund cu Virginia Woolf, Heine si Kirkegaard pentru a putea face fata mizeriei umane.

Majoritatea oamenilor, cand se uita in oglinda, vad o piele frumoasa, intinsa, parfumata, asternuta pe un corp cat de cat proportionat, echilibrat, chiar frumos si doar pe dinauntru isi pot da seama de putreziciunea organelor, de sucurile urat mirositoare care ajuta la digestie si de eliminarea substantelor negative.

Eu, insa, sunt si pe dinafara la fel de putrezita si simt pe pielea mea palida mainile sutelor de hahalere care m-au frecat si framantat, care au intrat in mine vomitand sperma si jegosindu-ma. Inca visez la barbatul ideal, bun la suflet si intelegator, care sa vina si sa ma ia in brate spunandu-mi cat ma iubeste. Pana atunci, insa, continui sa fac sex pe bani, sa accept tacand maini pe sani, penisuri in anus si injuraturi de la clienti nesatisfacuti.

Ajung acasa in noul meu apartament curat, luxos si imi vine sa curat ceva la el, dar nu stiu ce. Abia apoi imi dau seama ca as vrea sa ma curat pe mine, singurul element murdar; asa ca fac o baie lunga, cu multa spuma si sare de mare si apoi ma asez pe balcon, privind parcul de la inaltimea a trei etaje si fumand un Virginia Slims mentolat.

Si astazi singurele mele evadari sunt cartile si filmele; Merope este mereu alaturi de mine si ma sustine. Uneori ma intreb daca mai simte pentru mine ceea ce a simtit in primii ani de prietenie si daca inca mai doreste sa fiu iubita ei. Oricum, evitam subiectul acesta.

 

Faceti cunostinta cu… (Chapter II)

Prietenii mei II!

Holly, ca cea a lui Capote, este o alta buna prietena de-a mea; bruneta, cu parul lung, ondulat si extrem de frumoasa (cu totul altfel decat Otilia), Holly este o femeie singura si probabil usor nefericita cu viata ei, insa nelasand niciodata asta la suprafata. Ziua la jobul ei plictisitor, noaptea o gasesti in cluburi, puburi, la petreceri sau karaoke, impreuna cu sutele de prieteni. Este extrem de nebuna (genul care ar conduce decapotabila in pijama, noaptea, cu ochelari de soare, caciula si 50 Cent pus la maximum) dar extrem de iubita de oricine.

Singurul meu prieten de culoare, Vineri (e singurul personaj de culoare care-mi vine acum in cap), ar putea fi companionul perfect pentru Holly daca n-ar fi logodit. A ramas la vechile lui pasiuni legate de fotografie, film si rock, insa serviciul nu-i lasa mult timp liber. Este bun, cald, mereu plin de glume, dar nu tocmai un tip de nadejde. In singuratatea lui, a invatat sa fie egoist. Poate iubita il va schimba.

Last but not least, Merope, prietena mea cea mai buna. Este o combinatie de intelectuala, dar care tace din gura, femeie sufletista, dar care nu plange, minte profunda si analitica, dar care nu judeca niciodata. Din liceu, de 9 ani, suntem prietene de nedespartit si doar meseria ei de profesoara de limba si literatura romana o face fericita. Si ea, ca si Otilia, J. Knecht si Holly, este singura si, asa cum zice mereu, eu sunt singurul ei sprijin. O iubesc pentru ca este tot ceea ce nu sunt eu, dar as vrea sa fiu, si pentru ca nimeni altcineva nu ma poate accepta pentru ceea ce sunt, o curva.

Faceti cunostinta cu… (Chapter I)

Prietenii mei!

Otilia (nume inspirat dupa celebrul personaj cu care aceasta femeie seamana) este acel tip de femeie pe care nu o s-o vezi niciodata singura, dar nici casatorita nu va ajunge vreodata. Stie sa gaseasca cei mai bogati si chipesi barbati din lume, care s-o multumeasca doar sexual si financiar (nu are suflet). Bruneta, par scurt, tuns bob, Otilia este de o frumusete rapitoare, cu usoare accente mongoloide si, la fel cum se poate face placuta de unii, poate deveni si la fel de nesuferita si uracioasa cu altii.

Rebeca (seamana cu personajul lui Charlotte Brontë) este o blonda cu un par extrem de drept (niciodata n-a avut nevoie de placa), buze pline, dar austere, ochi scrutatori, corp foarte slab, dar cu o atitudine inteligenta. Este cel mai ironic si dispretuitor om din cate am intalnit; dintre toti, ea m-ar blama cel mai mult daca ar sti cu ce ma ocup, si ea este singura care intelege profunzimile si simbolurile unei carti a la Dostoievski sau Mann. Deloc gospodina, doar intelectuala, este totusi casatorita cu…

Fred (leit personajul camilpetrescian), un barbat foarte interesant, impresionant, care nu s-ar potrivi cu nimeni altcineva, decat cu Rebeca. Extrem de curtenitor, cu o inteligenta spumoasa, buna de discutii intelectualo-mondene (mai ales cu Otilia), Fred are o cariera de succes, nu-si doreste copii (aici s-a inteles perfect cu Rebeca) si isi umpe viata cu petreceri, prieteni, haine scumpe. Nu se stie sigur daca o insala pe sotia lui, insa nimic nu este exclus, sexual vorbind este mult mai salbatic decat ea. Toate femeile sunt fascinate de el.

Opusul lui este J. Knecht care imi aminteste atat de mult de personajul lui Hesse incat ma sperie uneori. De o seriozitate crunta, opusa tipului flecar à la Fred, J. Knecht este cel mai distins intelectual pe care l-am intalnit si partenerul de discutie perfect pentru Rebeca. Are in spate enorm de multi ani de studiu si nu exista subiect in care sa nu stie cate ceva. Nu l-am vazut niciodata cu vreo femeie, nu cred ca a avut vreo relatie, este total casatorit cu munca sa, pe care o adora.

Mai este ceva de scris si acum trebuie sa ma pregatesc pentru inca o runda de sex platit. Pe mai tarziu.