Ganduri pierdute

Nu as fi crezut niciodata, insa traiesc o vaga, dar perpetua emotie vizavi de X. De cand ne-am intalnit la partida de poker nu ma pot opri din gandit la el. Nu stiu de ce, nu m-a atras in vreun fel, nu mi s-a parut barbatul ideal, „jumatatea mea”. Si totusi stau ca o fraiera in fata telefonului, sifonand si frangand o perna moale intre mainile asudate si reci.

Inca nu m-a sunat deloc, iar eu in ruptul capului nu vreau sa fac acest lucru. In schimb ma tot intreb de ce sunt asa nerabdatoare, de ce am emotii de adolescenta inocenta si dulce care a primit o scurta privire din partea Lui si acum se perpeleste de moarte. Probabil ca exact timiditatea si reticenta lui in a face gesturi prea senzuale m-au atras si mi-au creat desarta iluzie a unui viitor impreuna: el nu cauta numai sex, pot functiona cu el si ca element intim, cald, de atasament.

Si incep lungi tirade interioare despre cum imi va aduce un buchet imens de trandafiri rosii, ma va lua in brate, ma va saruta lung si pasional; apoi, gandesc eu in timp ce ma masturbez in cada plina de spuma, ma va lungi pe canapea mangaind rochita din matase alba. Imi va saruta inflacarat sanii dezgoliti, penetrandu-ma cu degetul si simtindu-l excitat, fericit, beat de placere.

Apoi vom face dragoste, nu sex, ne vom contopi unul in altul, iar cand el va fi intrat in mine, il voi fi simtit corp peste corpul meu, piele peste pielea mea, voi fi cea mai fericita fiinta de pe pamant, ce va trai cel mai sublim si puternic orgasm in timp ce sperma lui imi va invada vaginul pulsand.

Miscari gingase, romantice, cuvinte soptite in ureche, privirea lui intensa in ochii mei si rasuflarea grea pe gatul meu dupa climax: imi doresc toate aceste lucruri si mi le doresc cu el. Oare ma va suna vreodata? Il voi mai vedea vreodata? Voi reusi vreodata sa traiesc fantezia ce ma duce la masturbare sau se va repeta disperanta experienta cu John Doe?

Drugs’n’Roses

Pentru foarte mult timp am crezut ca cea mai trista amintire din viata mea s-ar lega de inceputul activitatii de prostituata, de momentul in care am acceptat prima oara bani pe sex. Insa de curand mi-am dat seama ca cea mai trista amintire se leaga de pestele meu. Despre cum m-a pescuit si m-a transformat intr-un monstru nu voi povesti acum, e prea mult de scris si de ingurgitat (chiar si pentru mine, care am trecut prin asta deja o data); insa doresc sa amintesc de momentele in care, pe langa faptul ca m-a transformat intr-o tarfa, m-a facut si o venerabila junkie; nu stiu prin ce miracol am reusit o dezintoxicare aproape benevola; cred ca mizeria interioara era deja atat de mare, incat paharul psihicului meu nu a mai suportat si acea ultima picatura pe care a varsat-o imediat.

Insa pana in acel moment, am foarte clar in cap un episod de pe vremea aceea: era una din acele zile ploioase, cele mai rele pentru o curva de centura; clientii sunt putini si nedoritori de sex cu o astfel de clima, asa ca esti nevoita sa accepti orice-ti pica-n mana. Momentul in care iti dai seama in ce te-ai bagat apare cand ajungi in apartament si vezi urmele de talpi imputite, pline de noroi, lasate pe gresie/ parchet/ ciment even.

Apoi esti fututa pana nu mai zici nici pas, obligata sa inghiti sperma altuia si sa dosesti repede suma de bani primita de frica sa nu se razgandeasca dragul de client. Incerci sa te bucuri de fosnitul bancnotelor si sa uiti cum ti-a strivit sanii intre palmele cu jeg sub unghii, sau cum ti-a tinut picioarele cu pielea tanara, intinsa, fina, in pozitie desfacuta, pana aproape de spagat, introducandu-si penisul, dupa ce, in prealabil, l-a frecat bine de clitoris indepartand orice urma de lubrifiere: dupa un astfel de moment, orice penetrare doare ca naiba (mai ales daca respectiva este stramta ca mine).

Dupa 3-4-5 astfel de clienti pici terminata in pat si vegetezi intr-o semi-coma, pana cand auzi cheia pestelui invartindu-se in broasca usii. Te ridici in capul oaselor si il vezi zambind cu dintii stricati, insa tinand in mana un buchet de 3 trandafiri un pic cam ofiliti. Dar gestul este atat de extraordinar si de plin de bunatate, incat uiti de tot si te bucuri. Se asaza pe pat, ti-i inmaneaza si pregateste doza zilnica (recomandata) de cocaina. Te invita sa tragi pe nas si il asculti hipnotizata de trandafiri, apoi simtind beatitudinea bolnava a drogului; la sfarsit, vezi ca prin ceata cum iti scoate usor din buzunar banii castigati cu mari sacrificii in acea zi: “imi trebuie ca sa platesc drogurile, nu?”