Wishlist returns

In sfarsit, dupa atata timp si atatea “peripetii”, m-am hotarat, in mod concret, sa-mi indeplinesc una dintre cerintele listei facute. M-am inscris la scoala de soferi, dupa indelungi discutii si sfatuiri cu prietetii mei (in special cu Fred si Holly, cei doi magnati ai strazilor bucurestene). Am luat mai multe numere de telefon de la mai multi instructori si i-am sunat: unul avea o voce extrem de joasa si care emana alcool etilic chiar si prin porii opaci ai telefonului; al doilea sigur era eunuc si abia m-am abtinut sa nu-i sugerez o cariera de succes la Opera Romana. Urmatorul parea extrem de haotic, vorbindu-mi despre sotia lui bolnava cu tiroida, copilul care tocmai isi “luase” majoratul, bacul si carnetul de conducere, intrebandu-ma de doua ori cum ma cheama si repetandu-mi de trei ori diferenta (cruciala!!!) intre avizul psihologic si cel psihiatric (oare am vocea mai apropiata de cea a unei tarfe inculte si, poate chiar, agramate, decat am fizicul ei?)

In sfarsit al patrulea numar de telefon (foarte sexy de altfel, cum multe cifre de 6, cifra mea preferata, feminina si apetisanta) ascundea o voce la fel de interesanta, calma, joasa, pregatita sa inghita neputinta unei femei care nu stie sa tina un volan sau sa apese o pedala (ca de schimbator nu e problema, am o vaga impresie ca forma lui ma va ajuta grozav in a-l folosi).

Era, in plus, foarte adunat si la obiect, aranjand totul, foarte clar, in trei minute. Am si fost sa-mi scot cazierul (o, doamne, daca ar sti politistii ca ce fac eu este atat de ilegal), unde totul, contrar asteptarilor, a decurs perfect, asa ca am avut indeajuns de mult timp sa ma intorc acasa si sa ma uit la inca un episod din True Blood, gandindu-ma cat de suprarealista ar fi o partida de sex cu Bill.

Am plecat apoi spre S. Gio, povestindu-i si cerandu-i parerea. A fost asa entuziasmat ca este luat in seama mai mult decat ca un simplu solicitant de servicii, incat si-a cumparat o bere sanatoasa si vulgara (el nu face niciodata asa ceva) si mi-a vorbit cu lux de amanunte si pasiune despre asta. Sunt sigura ca stiu legislatia pe de-a-ntregul si detin examenul de sala la degetul mic.

Am facut sex mult mai entuziasmata decat de obicei, cu gandul obsesiv la lista-post-it de pe monitor de pe care voi sterge una dintre dorinte. Viata parea brusc roz, iar faptul ca imi indesam banii murdari in poseta nu-mi mai trezea neclare si adanci sentimente de sila.

Seara de poker (Chapter I)

Este clar! Prietenii mei vor sa ma cupleze. Au observat probabil ca nu am niciun iubit sau vreo alta companie masculina mai de lunga durata, asa ca si-au zis sa-mi faca un bine si sa umple apartamentul luxos, dar gol si rece, cu o prezenta ce ar trebui sa degaje afectiune de ambele parti.

Mi-am dat seama de noul status de „match-maker” al prietenilor mei atunci cand, aranjand intalnirea periodica pentru poker, Merope a devenit din ce in ce mai ingandurata, preocupata si evitanta. Parea stanjenita si nu prea avea chef sa vorbeasca si sa pregateasca acea intalnire. La insistentele mele a scapat cateva idei vagi, cum ca Otilia ar veni cu o prospatura, un tip foarte bine, dar care nu e chiar concubinul ei. De fapt, cica, Otilia este cu altcineva.

Totul a devenit clar cand au venit toti la mine, fiecare cu o veselie sugubeata pe fata si cu zambete pisichere care spuneau „nebuno!!!”. Otilia mi-a facut prezentarile cu X, un oarecare (nu mi-a spus nimic prezenta lui), mormaind ceva incert despre serviciul meu fictiv si foarte cetos. Fiind noua oameni, ne-am impartit in doua grupe de poker si am inceput obisnuitul ritual: carti, bani, glume proaste, porcoase si saratele, covrigei, bomboane.

Tipul m-a ochit toata seara, eu m-am purtat extrem de normal, doar aruncand din cand in cand priviri taiose, de otel, Otiliei si descumpanite lui Merope. Am intrat intr-o polemica destul de dura cu J. Knecht despre existentialismul in literatura: el era contrariat de viziunea „cerul este gol” a lui Sartre si de ideea actului liber a lui Gide; eu, din contra, incercam sa explic ca este vorba despre o viziune in arta si filosofie, si nu neaparat un stil de viata adoptat de acesti adepti (desi stiam ca lucrurile nu statusera chiar asa in acel inceput de secol).

Aceasta discutie l-a cam departat pe X, care s-a retras in balcon pentru o tigara de relaxare si de descretire a creierului prea simplu pentru a ingloba atatea noi informatii culturale intr-o jumatate de ora. Otilia, enervanta si pisaloaga, asa cum e ea uneori, m-a tot impins de la spate sa ma duc sa vorbesc cu el. Mi-am dat ochii peste cap si am insfacat o tigara, iesind dupa el in balconul cu masuta si scaune.

À suivre…

Drugs’n’Roses

Pentru foarte mult timp am crezut ca cea mai trista amintire din viata mea s-ar lega de inceputul activitatii de prostituata, de momentul in care am acceptat prima oara bani pe sex. Insa de curand mi-am dat seama ca cea mai trista amintire se leaga de pestele meu. Despre cum m-a pescuit si m-a transformat intr-un monstru nu voi povesti acum, e prea mult de scris si de ingurgitat (chiar si pentru mine, care am trecut prin asta deja o data); insa doresc sa amintesc de momentele in care, pe langa faptul ca m-a transformat intr-o tarfa, m-a facut si o venerabila junkie; nu stiu prin ce miracol am reusit o dezintoxicare aproape benevola; cred ca mizeria interioara era deja atat de mare, incat paharul psihicului meu nu a mai suportat si acea ultima picatura pe care a varsat-o imediat.

Insa pana in acel moment, am foarte clar in cap un episod de pe vremea aceea: era una din acele zile ploioase, cele mai rele pentru o curva de centura; clientii sunt putini si nedoritori de sex cu o astfel de clima, asa ca esti nevoita sa accepti orice-ti pica-n mana. Momentul in care iti dai seama in ce te-ai bagat apare cand ajungi in apartament si vezi urmele de talpi imputite, pline de noroi, lasate pe gresie/ parchet/ ciment even.

Apoi esti fututa pana nu mai zici nici pas, obligata sa inghiti sperma altuia si sa dosesti repede suma de bani primita de frica sa nu se razgandeasca dragul de client. Incerci sa te bucuri de fosnitul bancnotelor si sa uiti cum ti-a strivit sanii intre palmele cu jeg sub unghii, sau cum ti-a tinut picioarele cu pielea tanara, intinsa, fina, in pozitie desfacuta, pana aproape de spagat, introducandu-si penisul, dupa ce, in prealabil, l-a frecat bine de clitoris indepartand orice urma de lubrifiere: dupa un astfel de moment, orice penetrare doare ca naiba (mai ales daca respectiva este stramta ca mine).

Dupa 3-4-5 astfel de clienti pici terminata in pat si vegetezi intr-o semi-coma, pana cand auzi cheia pestelui invartindu-se in broasca usii. Te ridici in capul oaselor si il vezi zambind cu dintii stricati, insa tinand in mana un buchet de 3 trandafiri un pic cam ofiliti. Dar gestul este atat de extraordinar si de plin de bunatate, incat uiti de tot si te bucuri. Se asaza pe pat, ti-i inmaneaza si pregateste doza zilnica (recomandata) de cocaina. Te invita sa tragi pe nas si il asculti hipnotizata de trandafiri, apoi simtind beatitudinea bolnava a drogului; la sfarsit, vezi ca prin ceata cum iti scoate usor din buzunar banii castigati cu mari sacrificii in acea zi: “imi trebuie ca sa platesc drogurile, nu?”

Si atunci John Doe spuse: “Ce e cu tine?” (chapter II)

Am ajuns in masina tipului si am mers la el acasa; acum imi dau seama cat de imprudenta am fost, nu fac asa ceva niciodata dupa ce am trecut prin cate am trecut; insa alcoolul imi bloca judecata. Am inceput sa ne sarutam din hol, cu pasiune si dorinta; eram ametita, usor emotionata de ce se intampla si simteam furnicaturi in vagin. M-a trantit pe pat si mi-a scos rapid bluza, sarutandu-mi sanii prin sutien. Mi-a deschis fusta apoi, dandu-mi-o jos.

In timp ce facea toate astea am simtit cum mi se duce excitarea si devin din ce in ce mai lucida; curva din mine isi intra in drepturi si ma simteam ca la munca. Am continuat sa ma axez pe gesturile lui tandre, l-am sarutat de multe ori sperand sa se reaprinda focul si, stiind ca pentru mine este aproape infailibil, am gemut cat mai verosimil desi nu simteam nimic (in general asta imi stimuleaza excitatia).

Cand deja eram goala si simtind toata greutatea corpului lui dur si fierbinte pe sanii mei, cand trebuia sa fiu in culmea extazului, l-am impins pe John Doe; nu s-a prins imediat care e faza si a continuat sa ma mangaie. L-am respins din nou si m-am ridicat de pe pat, inspaimantata de ceea ce se intampla. Si atunci John Doe spuse: “Ce e cu tine? Care ti-e problema? Nu vrei sa facem sex?” Am plecat din apartamentul lui in goana, luand primul taxi si am ajuns acasa stoarsa de orice. E prima oara de la Sergiu cand incerc sa fac sex cu cineva fara bani. Esec total si demoralizant.

Si, totusi, chiar si acum ma imbat singura cu apa rece zicandu-mi ca poate as putea sa fac sex din placere daca as face cu cineva la care tin cu adevarat.

Porno

Singurul lucru care intr-adevar este mult mai rau si mai degradant ca sexul pe bani este industria filmelor de sex (pe bani). Sunt atatea motivele pentru care este oribil sa faci asa ceva. De multe ori mi s-au propus astfel de contracte (mai ales avand in vedere fizicul meu angelic ce poate pacali pe oricine si care da bine intr-o astfel de productie) si de fiecare data, sorbind usor din cafeaua neagra, fara zahar, am respins oferta zambind acru.

Ceea ce face o curva (de la inghititul spermei la biciuirea clientului), oricat de josnic, ramane, pana la urma, intre acei patru pereti; nimeni nu vede, nu aude, nu afla, nu stie. Cand e vorba de pornografie, insa, te expui pe tava, ca o friptura de porc la gratar cu cliseicul mar intre dinti.

Orice urma, oricat de mica, de demnitate dispare instantaneu dupa vizionarea unui corp pe care il cunosti miscandu-se compulsiv, total butaforic, cu sanii, fesele si restul zonelor mai “carnoase” falfaind grotesc. Daca pana atunci incercai sa transformi sexul pe bani intr-o experienta cat de cat acceptabila, odata cu pornografia s-a termiant.

Nu mai mentionez faptul ca tot ce se petrece acolo este mai ireal decat o poveste cu zane, sirene, extraterestri si Lenin stand toti la un chit-chat de pranz. Barbatii nu se misca atat de repede cand penetreaza astfel incat sunetele de piele ce se izbeste de alta piele apar extrem de rar, femeile nu raman niciodata cu machiaj perfect pe ochi si nu miorlaie in asemenea hal.  Iar scenariile acelea nu se intampla nici cand este vorba de dragoste adevarata, ca in basme.

Sunt obligata sa ma uit la astfel de filme cand clientii vor si intra in mine mugind, tragandu-ma de par si fiind mereu cu ochii in ecran; insa mereu am dispretuit pornografia pentru caracterul sau extrem de umilitor si sordid, pentru imaginea total falsa oferita lumii asupra sexului care nu mai este decat un fel de alergare pe banda de la sala. Nici chiar pentru tarfe nu este asa mereu.

Singura oara cand mi s-a intamplat sa vad o cunoscuta de-a mea intr-un astfel de film eram cu un client, care ma penetra pe la spate, tinandu-mi bine soldurile si gafaind; m-am speriat groaznic cand am vazut-o cu sanii grei balanganindu-se si gemand ca vitelul la taiere. Mi-au dat lacrimile si nu m-am mai putut deloc concentra la ce faceam. Clientul, insa, n-a observat; era, evident, prea absorbit de “eroina” capodoperei cinematografice.

Importanta unei cravate

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am invatat, curva fiind, este legat de cravatele clientilor mei. Aceste “accesorii deja obligatorii” spun extrem de multe despre omul respectiv, pornind de la starea lui materiala pana la starea sufleteasca din acea zi/ acel moment. Pare greu de crezut, dar de cele mai multe ori, inainte sa viziteze o dama de consumatie, barbatii isi schimba cravata (uneori si camasa, daca au avut o zi mai obositoare sau daca aceasta nu se potriveste cu accesoriul in discutie).

Materialul arat clar cat de multi bani are respectivul client, iar latimea indica egoul, ambitia si cantitatea de perseverenta. Matasea (cea veritabila, evident) este cea mai fina alegere, alte materiale denotand clasa de mijloc. Starea sufleteasca a clientului se citeste atat din modul in care este afisata cravata, cat si din culoarea si modelul acesteia.

O cravata purtata sub o vesta, de exemplu, indica in mod clar dorinta de a nu epata; respectiva persoana este mai indispusa, nu doreste sa-si arate fortele economico-financiare, ba chiar i-ar placea o tacla in fata unui pahar de bere, casual. Cand este purtata fara vesta, doar cu sacoul inchis, trebuie inteleasa o atitudine gata de afaceri, dura, care taie in carne vie, la sange, si care va castiga orice batalie i se pune in fata; fiara urbana iese la suprafata. Intre aceste doua atitudini este, bineinteles, cravata purtata cu sacoul deschis.

Modelul pe cravata arata o stare jucausa, vesela, dorinta de tinerete, prospetime si jovialitate (evident, si aici conteaza tipul de model si combinatia nuantelor). Cand sunt uni, fiecare nuanta are indiciile ei: rosu- pasiune/violenta/semn de alarma; albastru- stare puternic intelectuala, dar si taioasa la nevoie; galben- veselie/ seninatate etc. Bineinteles ca fiecare nuanta are diferentele sale in interpretare.

Un barbat care poarta lavaliera (da, inca mai exista in clasele foarte inalte) este in general un om trecut prin viata si care are o avere gigantesca, solida si longeviva. Nu este in afaceri de ieri, de azi, a achizitionat totul in timp. Pe de alta parte, cei care inca poarta papion sunt cei abia intrati in lumea buna, inca tineri, necopti, poate chiar virgini, care se simt tantosi cu o avere venita pe nepusa masa, fie de la parinti, fie de la un noroc nesperat in afaceri.

Filosofia cravatei (nu, nu trebuie citit ironic) este una neasteptat de complexa si edificatoare, putand salva multe situatii neplacute. Pentru ochiul format, un om fara cravata este exclus de a avea o curva de lux: lipsa indiciilor precise date de acest obiect poate pune femeia in pericol si arata clar lipsa statutului social inalt. Eu, din start, refuz clienti care nu au cravata la prima intrevedere. Iar pe mine cravata m-a ajutat de multe ori sa invat cum sa ma port pe moment cu un barbat, ghicindu-i starea si adaptandu-ma (atat la discutie, cat si la sex).

 

Lordul

Unul dintre clientii mei preferati este Lordul. L-am boteza astfel pentru ca imi aminteste de lordul Henry din “Portretul lui Dorian Gray”. Este distins, cinic, plin de cultura si care te-ar putea manipula usor daca nu ai avea scaun la cap. Din fericire, curvele, dupa o vreme, sunt cele mai putin influentabile fiinte si eu mereu zambesc dulce, din coltul buzelor, cand incearca sa-mi schimbe parerile.

Serile noastre intotdeauna incep printr-o discutie intelectuala legata de ultimele noastre lecturi (a fost exasperat cand i-am spus ca nu mi-a placut Proust in liceu si extaziat cand l-am asemanat cu lordul Henry); are principii de viata sanatoase, dar dure: fiinta umana este demna de dispret si extinctie, Aristotel ramane cel mai de seama vizionar, iar psihologia este pentru cei slabi, care cred inca in bine si in complexitatea firii umane. De la el am invatat de ce merita sa storci banii micii burghezii.

Dupa un pahar de vin rosu demi-sec, cu un buchet pe masura cinismului clientului meu, trecem la lucrurile serioase: se da in vant dupa sexul anal si are amuzantul obicei de a ma plesni usor pe fund in timp ce intra in mine. Imi spune mereu “fetito” si nu suporta sa fie vreo lumina prin preajma cand geme incet. De-asta alege camere cu perdele grele, din catifea. Are un ritm de penetrare alarmant si ametitor, insa este tot timpul atent sa nu ma doara spatele sau sa nu-mi julesc genunchii la felatie (imi asaza perne moi pe jos).

La sfarsit fumeaza mereu o tigara Captain Black cu vanilie, privindu-ma prin fumul gros si zambind “nemuritor si rece”. Invariabil, vrea sa aiba ultimul cuvant, asa ca trage o concluzie categorica, fara drept de veto, despre discutia noastra anterioara. Apoi se gandeste la Goethe si Charlie Chaplin, dorind sa ramana si el la fel de potent la o varsta matusalemica. Plec de la el zambind, mereu bine-dispusa si cu sufletul mai spalat intelectual vorbind.

 

Threesome sau Tanarul efeb si tipessa

Inainte de a continua, doresc sa fac o clarificare a ceea ce inseamna pentru mine threesome in raport cu menage-a-trois. Primul reprezinta ceva frumos, proaspat, cu iz de iarba umeda de primavara, facut doar intre tineri inca inocenti; menage-a-trois-ul este folosit de oamenii de tranzitie intre varsta a doua si a treia, care nu mai au niciun pic de imaginatie sau placere in pat si recurg la astfel de “artificii” (aceeasi parere o am si vis-à-vis de role-play in pat). Threesome-ul imi creeaza speranta si tristete dulce dorind un viitor mai bun, menage-a-trois-ul imi creeaza pierdere in neant si in durerea trecutului.

Asa ca, de curand, am avut parte de un threesome neasteptat, venit ca un venin acid peste rana numita “viata mea de toate zilele”. Tanarul este fiul unui client relativ fidel de-al meu, insa nu am vrut sa aflu in ce circumstante si-a dat seama de cercul feminin frecventat de parintele lui. Tanarul efeb a inchiriat o camera de hotel pentru iubita lui si pentru mine si ne-a primit relativ emotionat; tipa era mult mai dezinvolta si s-a dezbracat rapid.

A fost, in sine, o partida usoara, cu o felatie voit mai slabuta pentru a nu-l intimida pe junele efeb si cu masturbare. Tanarul a inceput cu mine penetrandu-ma, in timp ce eu umezeam labiile moi ale tipessei; a trecut la ea, cand a simtit ca ejaculeaza, rugandu-ma pe mine sa ma masturbez; asta a tinut ceva, pana cand el a reusit sa se re-excite si sa se deserte in interiorul tipessei care in acel moment si-a intors ochii reci de Venera spre mine. Nu am inteles de ce.

La sfarsit abia, tanarul a dorit sa ne si mangaiem, sarutam si alte cele intre noi, fetele, ceea ce pe mine m-a mirat (insa nu am comentat). La sfarsit m-a rugat cu o privire usor pierduta sa raman peste noapte si sa dorm impreuna cu ei in pat, daca nu am alte “aranjamente”. M-am simtit murdara si scarboasa pentru acel pat pur al celor doi tineri, insa oferta baneasca a junelui efeb a fost mult prea tentanta. Bineinteles ca nu am putut adormi si nici tipessa; respiratia de om treaz a tradat-o. Lacrimile mi-au curs aproape toata noaptea si nu mi-am putut da seama de ce.

Abia de dimineata, cand tanarul efeb m-a condus pe holisor si mi-a inchis intr-un mod politicos si silentios usa in nas, mi-am dat seama ca semana foarte mult cu Sergiu; pe el l-as vedea facand un astfel de gest subtil-jenant unei tarfe. In taxi am desertat hohotele cu sughituri intr-un servetel.

Cismigiu & Comp.

Contrar asteptarilor celor mai multi dintre oamenii pe care ii cunosc si care stiu ceea ce sunt si ceea ce fac, chiar am multi prieteni. Probabil pare foarte ciudat, in general curvele (mai ales cele profesioniste) nu au amici, sau, daca au, sunt toti numai din cercul industriei sexuale. Ei bine, povestea mea fiind un pic alta fata de restul, am reusit sa ascund adevarata mea natura de oamenii pe care ii stiu de atata timp si cu care inca ma inteleg extraordinar.

M-am cunoscut cu unii dintre ei in liceu, cu altii in facultate, cu majoritatea dezvoltand o relatie pe bancile Cismigiului (cat de cliseic, nu?). Sunt tipi si tipe, unii casatoriti, altii burlaci, unii deja bogati, desi tineri, altii inca visand la jobul perfect si traind in pseudo-mizerie. Cei mai multi sunt oameni cititi, ca si mine, (nu as suporta altfel, oricum zilnic am parte de inculti si agramati) si intretinem discutii lungi, interminabile, despre filosofie, literatura, pictura, pe acorduri de Bach sau, uneori, AC/DC. De multe ori ascultam Ravi Shankar, e intr-adevar extrem de relaxant si metafizic.

Am grupuri diferite; cu unii duc astfel de discutii, mancand home-made pizza (unul dintre ei este un bucatar EXCELENT si imi place sa-i pun bucataria mea la bataie), cu altii ma intalnesc pentru poker, jucat in toate felurile posibile, de la cel straight, la Texas Hold’em si pana la acea forma de poker (n-am idee cum se cheama) in care se pun cartile pe fata, in cinci coloane si se completeaza formand la fiecare coloana o mana completa de cinci carti, incercand sa faci cat mai multe figuri. Jucam la sange, suntem foarte seriosi; uneori vine cate cineva cu o varianta noua, o invatam si banii curg.

Bineinteles ca nimeni nu stie cu ce ma ocup; de cand m-am apucat de meseria asta veche de cand lumea, incerc sa-i tot aburesc cu un job fictiv de unde castig multi bani (asa explic cheltuielile mele obscene) care nici mie nu-mi este clar, apai lor. Doar Merope, prietena mea cea mai buna si care nu are for real numele asta, imi cunoaste toate adancurile batute de soarta. Insa nimeni nu intelege cum am ajuns de la literatura universala si comparata la un loc de munca obscur, unde sunt o anonima.

Daca ar sti ei ca numai anonima nu sunt pentru cei pe care ii servesc si pentru industria prin care ma plimb.