Salvatorul meu (Chapter I)

Este tipul de om care te poate ingheta la propriu cu privirea. Ochii lui au o nuanta ce depaseste toate posibilitatile umane scriitoricesti, de a fi descrisa. Este un om pe cat de banal la suprafata, pe atat de fascinant in interior. Cine are rabdarea si curiozitatea de a scrijeli si indeparta patina timpului, acea poleiala terna si invechita a fizicului lui banal, ce il face una cu restul lumii, va descoperi un om extraordinar din orice unghi ar fi privit (pana si G. Calinescu s-ar simti rusinat de cat de rudimentar a creat-o pe Otilia lui plurifatetata).

Am stat extrem de mult sa ma gandesc la cineva care ar putea sa-i semene in vreun fel, la fizic sau la caracter si dupa indelungi cautari si sapaturi infinite ale abisului numit world wide web, am descoperit personajul ce aduce cu Salvatorul meu (insa dezvaluirea lui, la sfarsitul povestii).

Trebuie precizat, inainte de toate, faptul ca, atat cat de des puteam si cand nu eram prea coplesita si zdrobita de viata mea de atunci, imi „puneam la incercare”, imi testam clientii pentru a intrevedea o crapatura in clientela mea mai putin decat suburbana si, astfel, pentru a exploata sansa si a iesi din lumea dickensiana in care imi duceam existenta jalnica. Ceea ce faceam era a deschide sau macar a arunca niste pastile vizand un subiect de discutie ceva mai elevat decat „da jos fusta” sau „nu-ti voi da atatia bani”. Da, stiu, acum, cand ma gandesc la aceasta strategie, pare de rasul lumii si al tuturor celorlalte curve ca mine, pare ceva complet rupt dintr-un film („Pretty woman”?) prost si dulceag. Insa pe atunci cine sa se gandeasca la rafinamentul sau eficienta metodei mele? Pur si simplu o aplicam aproape din instinct, din dorinta de a scapa.

L-am descoperit (sau mai bine zis, el m-a descoperit pe mine) total intamplator. Am crezut initial ca este exact ca toti ceilalti clienti ai mei, eventual mai putin burtos si mitocan. Insa, cand am parcat masina lui, in miez de noapte, la 3 dimineata, undeva printre blocuri si am inchis luminile, am simtit vagi furnicaturi deranjante in corp. Initial mi-a fost frica sa nu fie presentimentul unui viitor viol extrem de dur si care lasa urme. Apoi am realizat ca a fost vorba de premonitia viitorului meu mai putin sumbru. Ne-am mutat in spate, el foarte meticulos si tacut, concentrat, cu ochii albastri si transparenti ca sticla indreptati spre fermoarul fustei mele de blugi ultrauzata…