Pe masura ce Romania se afunda in drama crizei economice, pe atat industria de lux prospera. In industria de lux intru si eu si prestatiile mele; oamenii de afaceri de la noi, desi asigurati pe termen lung chiar si in nefericitul caz al unui faliment al tarii, sunt din ce in ce mai stresati si mai ridati si gasesc ca una dintre putinele destinderi este sexul liber de orice obligatie (exact pe dos fata de vietile lor profesionale sau familiale).
Am fost literalmente pusa la perete de unul dintre clienti de cum am intrat pe usa, scapand geanta din mana. Mi-a imobilizat mainile impingandu-si penisul sculat in bazinul meu si gemand bariton. Am luat parte la un intreg rit sexual: intai in picioare, apoi, intr-o pozitie foarte incomoda si care impiedica placerea la cel mai intalt nivel, pe fotoliul stramt, cu brate inalte, voluminoase, apoi eu peste, pe pat, urmand el deasupra, tot pe pat.
Acest client este printre putinii care chiar cer sa faca ei sex oral in timpul sedintei. Este un fetis al lui de demult, de cand o pustoaica adolescenta l-a traumatizat pe viata, cand el era mic, dezbracandu-se total in fata lui, etalandu-si clitorisul mult mai dezvoltat decat labiile si frecandu-se insistent la el, gemand ca o incepatoare. De atunci, mereu ma „linge”, soptind vorbe precum „cat de catifelat”, „ce-mi place sa ti-o mananc”, „iti place cum te excita limba mea?”. Presupun ca daca as prezenta un squirt, ar fi in al noualea Paradis dantesc. In schimb nu-l impresioneaza deloc sanii si niciodata nu a pus mana pe ei, doar ii priveste usor timid.
In asemenea momente ma uimesc gandurile care-mi trec prin cap; acestea se impart in doua categorii: cele legate de munca pe care o desfasor, fiind mereu macar pe jumatate atenta la ceea ce fac si la reactiile (adecvate) pe care trebuie sa le am: un geamat, un „e bine?”, schimbari neasteptate de pozitii sau de conducere/dominare etc. A doua categorie de ganduri se indreapta spre restul vietii mele; desi nu apar chestii cliseice precum „sa nu uit intretinerea”, uneori se intampla sa fredonez obsesiv o melodie care mi-a ramas in minte sau sa-mi imaginez cum ar iesi scena in care ma aflu daca totul ar fi un film; imi imaginez o melodie dramatica, replici siropoase si deprimante si o actrita cu o figura trista si jalnica.
Gandurile mele sunt dintre cele mai diverse si de foarte multe ori se opresc la rubrica meteo (daca mi-as carta creierul, sunt sigura ca o portiune mare a pie-chart-lui meu ar fi dedicata meteo-lui si s-ar numi „bucuria meteo”). Este o placere sa ma uit la meteo: imi da impresia ca totul este nou, ca orice se poate intampla. Ziua de maine este plina de posibilitati: poate ploua sau ninge, poate fi soare sau ceata, burnita sau canicula, minusuri sau vant, orice este posibil. Si imi pare ca in orice viitoare zi, privind meteo, ma pot renaste si eu, noua, proaspata, gata sa o iau de la capat si sa nu mai fac greselile din trecut. Exact cum face clima mereu si mereu. O invidiez profund!
Courtesanne 