Nu as fi crezut niciodata, insa traiesc o vaga, dar perpetua emotie vizavi de X. De cand ne-am intalnit la partida de poker nu ma pot opri din gandit la el. Nu stiu de ce, nu m-a atras in vreun fel, nu mi s-a parut barbatul ideal, „jumatatea mea”. Si totusi stau ca o fraiera in fata telefonului, sifonand si frangand o perna moale intre mainile asudate si reci.
Inca nu m-a sunat deloc, iar eu in ruptul capului nu vreau sa fac acest lucru. In schimb ma tot intreb de ce sunt asa nerabdatoare, de ce am emotii de adolescenta inocenta si dulce care a primit o scurta privire din partea Lui si acum se perpeleste de moarte. Probabil ca exact timiditatea si reticenta lui in a face gesturi prea senzuale m-au atras si mi-au creat desarta iluzie a unui viitor impreuna: el nu cauta numai sex, pot functiona cu el si ca element intim, cald, de atasament.
Si incep lungi tirade interioare despre cum imi va aduce un buchet imens de trandafiri rosii, ma va lua in brate, ma va saruta lung si pasional; apoi, gandesc eu in timp ce ma masturbez in cada plina de spuma, ma va lungi pe canapea mangaind rochita din matase alba. Imi va saruta inflacarat sanii dezgoliti, penetrandu-ma cu degetul si simtindu-l excitat, fericit, beat de placere.
Apoi vom face dragoste, nu sex, ne vom contopi unul in altul, iar cand el va fi intrat in mine, il voi fi simtit corp peste corpul meu, piele peste pielea mea, voi fi cea mai fericita fiinta de pe pamant, ce va trai cel mai sublim si puternic orgasm in timp ce sperma lui imi va invada vaginul pulsand.
Miscari gingase, romantice, cuvinte soptite in ureche, privirea lui intensa in ochii mei si rasuflarea grea pe gatul meu dupa climax: imi doresc toate aceste lucruri si mi le doresc cu el. Oare ma va suna vreodata? Il voi mai vedea vreodata? Voi reusi vreodata sa traiesc fantezia ce ma duce la masturbare sau se va repeta disperanta experienta cu John Doe?
Courtesanne 